Treceți la conținutul principal
Astazi sunt cea mai fericita fata din lume :D Stiu ca in Romania si poate si in alte colturi ale lumii toate femeile sunt astazi sarbatorite, dar eu ma simt cea mai sarbatorita pentru simplul fapt ca iubitul meu ma face sa ma simt asa :)))
Iti multumesc Leonardo pentru modul frumos in care ma iubesti :) chiar daca in viata ta sunt atatea "femei" :)) Ashley, Fortuna mai nou :))) stati linistiti, nu e vorba de poligamie :))) ci doar de o camera foto si o motocicleta...:)

Am avut surpriza sa nu fiu uitata de prieteni vechi si sa fiu si eu sarbatorita alaturi de alte femei din viata lor (multumesc Sorin:))  Sincera sa fiu, simt ca aici sarbatoresc altfel luna Martie, fara Martisoare, fara tarabele de la Pta Romana pline cu diverse chestii, fara baieti care impart flori pe strada... Noroc cu prietenii din Romania care mi-au trimis si mie un martisor (multumesc Gabriela Enache :) ), DAAAR, luna Martie o sarbatoresc aici cu vreme frumoasa si o panselute deja inflorite, cu cer albastru si nori pufosi in zilele bune...cum a fost astazi de pilda si am reusit sa fug la cetate inainte sa incep lucrul si sa ma bucur de o cafea buna si carte frumoasa :d

Dragele mele prietene, nu va taguiesc pe toate, va stiti voi care sunteti, va urez sa aveti o primavara incredibila, asa ca voi :)

PS: Dragi barbati din lumea intreaga, eu va incurajez sa va iubiti femeile si sa le surprindeti :) pe mine una m-a dat gata sa fiu vizitata in timpul programului de lucru de iubitul meu...si cu un buchet de flori :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum