Treceți la conținutul principal
S-a implinit deja de mult un an de cand am schimbat totul, tara, orasul, limba, oamenii, jobul, meseria, imprejurimile si cultura, casa in care ma trezesc, privelistea... cu mici, mari diferente... aproape TOT. Am recitit acum ceva ce am notat in avion in drum spre Graz: "toti simt ca eu plec intr-o vacanta, o calatorie, insa eu stiu ca este mai mult decat atat".... Si se pare ca este, pentru ca deja simt ca prind tot mai mult radacini si aici si imi gasesc tot felul de ancore care ma tin aproape de locul asta: familia mea, care in sfarsit dupa atatia ani e intregita, o poveste frumoasa de iubire, o noua meserie pe care imi dau sansa sa o invat, o noua limba, poate o noua universitate pe care imi doresc sa o urmez dupa Jurnalism - marea mea iubire- ... si cine stie cate se vor mai arata :)) in primavara ne-am propus sa avem primul zbor cu parapanta :)) spre exemplu.
Ma simteam si in ziua in care am plecat norocoasa si ma simt si acum, dupa un an, privind in urma baby stepsii :)) pe care i-am facut si ceea ce am reusit sa construiesc si aici :) tocmai de aceea va incurajez intr-o frumoasa zi de vineri, 13 Decembrie, sa riscati totul intr-o zi daca asta simtiti si sa va dati sansa sa descoperiti lucruri in voi de care nu aveati habar ca exista. Poate veti avea si noi cum am avut si eu si mai am in unele zile momente in care ceva se rupe in mine, poate orgoliul, poate faptul ca nu am inca sansa sa lucrez in domeniul meu, poate pentru ca nu ma pot exprima in germana asa de frumos cum o fac in romana :))) dar trec si vin altele in care efectiv va bucurati de tot ce primiti de la acest NOU si simtiti cum infloriti pe zi ce trece :)
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...

Liniste

Astazi mi-am inceput ziua prin a face NIMIC! Stiu, pentru multi este un mod de a irosi bunatate de timp - timp pe care as fi putut sa il umplu cu gatit, spalat, alergat, cumparaturi, telefonat, sofat, agitat, transpirat... Dar eu am ales azi sa imi incep ziua prin a trage cat se poate de mult de aceasta dimineata. Am luat micul dejun in pat si am citit. Atat. S-a lasat liniste in camera mea. Afara se aud doar picaturile de ploaie care se zdrobesc de pervaz, iar la mine in camera nu se aude nimic - nici musca!:)) Fiecare isi gaseste linistea cum poate :) Alaturi de stat intinsa, meditat, petrecut timp in natura, eu imi gasesc linistea in citit. Nu stiu cum e in cazul altora, insa in al meu, de indata ce iau cartea in mana si o deschid ma scufund in continutul ei si se face liniste in capul meu. Fascinant! Pe de o parte imi hranesc creierul cu informatii, pe de alta, il odihnesc :) Un wknd in care sa va gasiti linistea va doresc :) Cu drag, Miruna