Treceți la conținutul principal
Jumatate rece, jumatate cald.... Intamplator sau nu, avand capul plin de tot felul de maxime si cugetari, ganduri si intrebari, mi-am turnat intr-un pahar niste Cola si mi-am dat seama ca este calda, la temperatura camerei, ceea ce personal nu imi place!!!! si apoi am vazut ca exista si in frigider si am vazut ca pusesem fix jumatate deci am turnat apoi rece in ideea ca o sa o "dreg"... Poate ca asa e si in viata. "O dregem" uneori ca pe sosul de salata :))) sau ca pe o mancare. 

Ne cerem scuze sau....le primim... facem inventarul lucrurilor pe care "le avem" si vedem ca suntem inca in grafic, din punctul nostru de vedere si al altora eventual... ca na'... e important ce zic si ceilalti, nu? ... :))...
Intr-un mod sau altul reusim sa ne facem sa ne simtim bine si multumiti cu ce facem, avem, gandim, ni se intampla... Si totusi... parca tot timpul ceva ne lipseste. Parca avem ceva intr-o coasta, parca ne inteapa un fulg din geaca si ne mananca si nu stim exact unde e si vrem sa il scoatem de acolo ca sa ne recapatam confortul. Parca vocile celor din jur ne indeamna si mai mult sa... nici ei nu stiu exact dar sigur ceva e de facut... si tot asa. 
Si ajungi la o stare de "balaceala" intr-o incertitudine totala... si nu intelegi cand ai iesit din linistea si claritatea in care erai si ai ajuns iar intr-un loc plin de alegeri si drumuri, idei, iluzii si intrebari... 
Ceva te indeamna sa faci o selectie intre ce e al tau din tot si ce e al altora. Cat crezi tu si cat te fac altii sa crezi. Cat poti tu si cat cred altii ca poti. Cat vrei tu si cat te fac altii sa vrei. Si tot asa... 
Pana la urma ce esti tu si ce te fac altii sa crezi ca esti sau ce vad altii in tine. Cat esti tu si cat esti o proiectie a altora... De fiecare data cand am momente de genul asta intial ma simt putin aiurea insa ulterior imi multumesc pentru asta si pentru faptul ca inca ma mai intreb! si stiu ca atat timp cat ma intreb si imi pun intrebari, functionez bine :)) Apar raspunsurile si alegerile si intru din nou in locul acela limpede.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum