Treceți la conținutul principal

Ma distreaza mereu cand vad pe Facebook oameni care isi dau singuri statusuri de genul, feeling happy si tot asa. Nu fac misto, pur si simplu e interesant fenomenul si e si mai interesant de intrat in mintea celor de la Facebook. Tipii aia chiar sunt niste genii :) Si-au dat seama de o gramada de chestii care tin de psihicul oamenilor si le ofera aplicatii prin care acestia se pot exprima... chiar si emotiile, sentimentele.. 

In fine, postul meu merge intr-o directie prea serioasa pentru o zi libera in care ma pregatesc sa le trimit scrisori oamenilor dragi si sa imi cumpar o lenjerie de pat cu reni... Astazi ma preocupa si m-am trezit deja in minte cu ceva legat de cat de minunati suntem, noi oamenii, si  cum trecem de la o stare la alta, cum ne schimbam, cum ne dam seama cand facem schimbul de la EU la CELALALT EU si tot asa. Imi dau seama ca am zile in care vad lucrurile intr-un fel si zile in care le vad total diferit desi vorbim despre acelasi lucru analizat. Este incredibil! Si totusi sunt alte lucruri pe care le vad la fel indiferent de zi, stare etc. Ma refer poate mai mult la principii. Ele sunt deja solide, stau acolo, sunt acolo de fiecare data. Insa opiniile, parerile sunt uneori  atat de instabile si volatile, plutesc parca prin Univers, in jurul meu si depinde doar de un al X-lea element sa se schimbe brusc si sa fie o explozie sau un izbucnit in ras... Fascinant! As vrea sa pot aduce si o idee sau un citat dintr-o carte desteapta insa momentan citesc ceva destul de paralel cu subiectul acesta... 

Una peste alta, daca as da un status persoanei Miruna de pe Facebook, Miruna is feeling accepted... In urma unei discutii matinale si poate prea serioase mi-am dat inca o data seama ca Acceptarea este raspunsul :)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...