Treceți la conținutul principal

Ma distreaza mereu cand vad pe Facebook oameni care isi dau singuri statusuri de genul, feeling happy si tot asa. Nu fac misto, pur si simplu e interesant fenomenul si e si mai interesant de intrat in mintea celor de la Facebook. Tipii aia chiar sunt niste genii :) Si-au dat seama de o gramada de chestii care tin de psihicul oamenilor si le ofera aplicatii prin care acestia se pot exprima... chiar si emotiile, sentimentele.. 

In fine, postul meu merge intr-o directie prea serioasa pentru o zi libera in care ma pregatesc sa le trimit scrisori oamenilor dragi si sa imi cumpar o lenjerie de pat cu reni... Astazi ma preocupa si m-am trezit deja in minte cu ceva legat de cat de minunati suntem, noi oamenii, si  cum trecem de la o stare la alta, cum ne schimbam, cum ne dam seama cand facem schimbul de la EU la CELALALT EU si tot asa. Imi dau seama ca am zile in care vad lucrurile intr-un fel si zile in care le vad total diferit desi vorbim despre acelasi lucru analizat. Este incredibil! Si totusi sunt alte lucruri pe care le vad la fel indiferent de zi, stare etc. Ma refer poate mai mult la principii. Ele sunt deja solide, stau acolo, sunt acolo de fiecare data. Insa opiniile, parerile sunt uneori  atat de instabile si volatile, plutesc parca prin Univers, in jurul meu si depinde doar de un al X-lea element sa se schimbe brusc si sa fie o explozie sau un izbucnit in ras... Fascinant! As vrea sa pot aduce si o idee sau un citat dintr-o carte desteapta insa momentan citesc ceva destul de paralel cu subiectul acesta... 

Una peste alta, daca as da un status persoanei Miruna de pe Facebook, Miruna is feeling accepted... In urma unei discutii matinale si poate prea serioase mi-am dat inca o data seama ca Acceptarea este raspunsul :)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum