Treceți la conținutul principal
In ce numaram trecerea timpului? ani, luni, zile, ore, minute....sau amintiri frumoase. Au trecut sapte luni de amintiri frumoase, de cafele si discutii, de mancaruri gustate impreuna, de locuri descoperite sau impartasite, de seri in care am incercat sa vedem un film pana la capat si ....nu am reusit :))) de nopti :))) Sapte luni frumoase in care am continuat sa ne surprindem si sa ne promitem ca nu se termina aici si o sa continuam sa ne surprindem : ) O prietena draga mie, care are o casnicie fericita si fff simpatica, amandoi fiind niste personaje f simpatice, Madalina, mi-a spus candva de aceasta "planta" relatia noastra, a voastra, a tuturor :)) care daca nu e ingrijita si udata...na...stiti ce se intampla. Si mi-a ramas in minte imaginea, poate si pentru ca imi plac f mult plantele. Si poate pentru ca ne este atat de draga planta ne necajim ca nu avem tot timpul din lume pentru noi... dar asta ne determina si sa facem ceva in acest sens si sa ne facem timp sau macar cand il avem sa il petrecem frumos. Una peste alta... ca deja sunt prea siropoasa pentru gustul meu :))) ciocnesc astazi pentru barbatii care isi surprind femeile!!!!! 
PS: ati avut vreodata sentimentul ala ca sunteti atat de norocosi incat... vi se pare ca mai e muuuult looocccc si ca mai aveti atttaaaat de muuult de oferit omului de langa voi? pentru ca pur si simplu, MERITA?:)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum