Treceți la conținutul principal
Acum cateva zile, dupa cateva ore bunneeeee de munca am facut popas cu iubitul meu la un restaurant chinezesc unde obisnuim sa mancam.... care avea potential zero inainte sa ii gustam preparatele si sa ii cunoastem angajatii si care acum este un loc f drag  cel putin pentru mine .))) in fine, si revenind, ne-am oprit sa mancam o supa cu ceva pui si bambus si morcov, perefcta pentru o seara friguroasa. La final, ca de obicei, ravasuuuul!!!! Si DA!, se pare ca sunt pe drumul cel bun! asa zicea si el! Asa simt si eu. Ieri am luat tramvaiul gresit catre casa. M-am oprit, am schimbat traseul, am mers pe jos, am admirat Murinsle, am mancat niste castane si m-am gandit, admirand acest oras atat de frumoos si seara si ziua si cand ploua si cand nu, ca DA! am multe de facut aici si DA! sunt pe drumul cel bun : ) 
Acum ceva timp mi-a zis cineva ca inainte sa sarbatoresti un nou an care se aduna frumos alaturi de ceilalti din viata ta poate e frumos sa ... faci un bilant, o mica contabilitate, despre cum a decurs anul... cum vrei sa fie urmatorul...si asa mai departe. Imi propusesem sa o fac cu o sticla mica de sampanie sus la cetate, insa am facut-o din mers cu castane :)) Important e ca am facut-o si mi-am notat in minte cateva dorinte  La multi ani va doresc! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum