Treceți la conținutul principal
Astazi ciocnesc pentru granite, asteptari si gasitul echilibrului! Deci o sa bem muuuult!!! :) Cred ca am mai scris despre granite pana acum dar o mai fac o data cu riscul ca veti spune ca nu am inspiratie :)) M-am minunat si bucurat zilele acestea ca am reusit sa trec o "granita interioara", era un zid foarte inalt ridicat intre mine si o persoana draga. Parea greu de strabatut, urcat, sarit, escaladat, doborat, gaurit :))... Si totusi la momentul potrivit, intr-o zi normala, am prins curaj si am sarit de la sine acel zid. 
Cat despre asteptari, tema mea favorita :))cred ca m-am mai temperat insa continui sa le am si sa ma supar cand "nu imi sunt indeplinite"... Imi dau seama acum cam ce dubios suna..."nu imi sunt indeplinite"...Parca si aud cum striga fraza asta: " de ei, de altii, ei sunt de vina"... Ego-ul asta...
Revenind, si nu in ultimul rand, echilibrul. Hmmm... Voi l-ati gasit? :))) L-ati vazut?? :))) Cum arata??? nu de alta dar poate ma vad cu el si nu stiu ca este el :))) Eu am vazut la oamenii dragi din jurul meu ca acesta poate fi sub forma unui copil dorit, a unei case noi si frumos decorate, poate lua forma trezitului impreuna alaturi de persoana iubita sau a unei excursii in India, poate fi exprimat prin arta sau alte forme de exprimare :))... si cu siguranta toti lucram la asta, nu?... la echilibru :) Eu una stiu sigur ca lucrez la asta si desi sunt nasculta in zodia Balantei si toti cred ca stau in echilibrul perfect, de fapt zi de zi e o provocare pentru mine sa gasesc greutatile potrivite care sa imi dea echilibrul perfect :)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...