Treceți la conținutul principal
Astazi ciocnesc pentru granite, asteptari si gasitul echilibrului! Deci o sa bem muuuult!!! :) Cred ca am mai scris despre granite pana acum dar o mai fac o data cu riscul ca veti spune ca nu am inspiratie :)) M-am minunat si bucurat zilele acestea ca am reusit sa trec o "granita interioara", era un zid foarte inalt ridicat intre mine si o persoana draga. Parea greu de strabatut, urcat, sarit, escaladat, doborat, gaurit :))... Si totusi la momentul potrivit, intr-o zi normala, am prins curaj si am sarit de la sine acel zid. 
Cat despre asteptari, tema mea favorita :))cred ca m-am mai temperat insa continui sa le am si sa ma supar cand "nu imi sunt indeplinite"... Imi dau seama acum cam ce dubios suna..."nu imi sunt indeplinite"...Parca si aud cum striga fraza asta: " de ei, de altii, ei sunt de vina"... Ego-ul asta...
Revenind, si nu in ultimul rand, echilibrul. Hmmm... Voi l-ati gasit? :))) L-ati vazut?? :))) Cum arata??? nu de alta dar poate ma vad cu el si nu stiu ca este el :))) Eu am vazut la oamenii dragi din jurul meu ca acesta poate fi sub forma unui copil dorit, a unei case noi si frumos decorate, poate lua forma trezitului impreuna alaturi de persoana iubita sau a unei excursii in India, poate fi exprimat prin arta sau alte forme de exprimare :))... si cu siguranta toti lucram la asta, nu?... la echilibru :) Eu una stiu sigur ca lucrez la asta si desi sunt nasculta in zodia Balantei si toti cred ca stau in echilibrul perfect, de fapt zi de zi e o provocare pentru mine sa gasesc greutatile potrivite care sa imi dea echilibrul perfect :)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum