Treceți la conținutul principal
"si daca spun DA e de fapt NU!", "si daca eu ti-am zis sa le arunci tu chiar m-ai crezut si le-ai aruncat??", "si daca zic ca vreau poate ca o fac doar pentru tine".. si ...si...si..."as vrea sa te simt mai hotarat asa, dar sa stii ca mie nu imi place sa ma simt presata"... va suna cunoscut? MINUNATE SUNTEM NOI FEMEILE!!!! Incep aceasta saptamana inchinand o oda femeilor! Tuturor femeilor din aceasta lume, care la aceasta ora, 9.00 in Austria cand se deschid shopurile, isi cumpara minunate rochite vaporoase, care isi alapteaza bebelusii intr-un alt colt de lume, care macina graul pentru a face faina din care vor coace painea, care alearga pentru o silueta mai frumoasa, care au incheiat deja programul de lucru inceput la ora 2.30 AM, care se gandesc cum vor colora urmatoarele margele, care imortalizeaza momente de viata cu noul lor aparat de fotografiat, care danseaza tango cu iubitul in bucatarie, care acum se trezesc langa un barbat si nu stiu exact cum au ajuns acolo :)), care se gandesc cu o ceasca de cafea langa la noua campanie de marketing, care se indreapta cu mainile curate catre urmatorul pacient, care isi privesc nepotii cum fac primii pasi, care iti tin barbatul de mana inainte sa plece dincolo... V-am avut pe toate in minte, minunatelor femei din viata mea, prietene, rude, cunoscute si pentru ca stiu ca lui Cartarescu i-a iesit mult mai bine, poate pentru ca este barbat, va dedic un scurt pasaj din "De ce iubim femeile":

“De ce iubim femeile
Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pnetru ca-ti spun exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extrordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.” 


  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum