Pretul platit

Cred ca de foarte mult timp nu am mai avut aceasta nevoie, de un spatiu al meu. Cred ca de cand eram adolescenta si visam sa stau singura si sa fac ce vreau, cand, cum si cu cine vreau si sa nu mai dau raportul nimanui...:))) Imi amintesc cu drag de acele vremuri atat de... nervoase :)) Si imi amintesc si de partea mai putin placuta si anume plata cheltuielilor si modul in care m-am obisnuit sa platesc un pret pentru independenta castigata :))

Revenind, de cateva luni, poate e deja jumatate de an, pot sa spun ca nu mai am un teritoriu al meu. Asta clar e ceva nou pentru mine! :D Eu care mi-am personalizat casa pana la temelie :)) cum se poate vedea si in imagine :)
Lucrurile mele sunt suspendate sau scufudate in cutii, cartile mele nu au vazut de muult lumina zilei, lucrurile pentru birou nu au iesit la iveala, singurele care au continuat sa fie prezente si active in viata mea sunt laptopul, castile, MP3-ul, 2-3 carti, carnetul de conducere, cateva haine si pantofi... incaltamintea e aruncata peste tot prin cutii ( evident ca mereu vreau sa ma incalt cu ce nu este la vedere sau disponibil).. 

Acesta e pretul pe care il platesc pentru independenta mea de acum :)) Nu mai stiu cum este sa ai hainele in sertare, nu mai stiu cum este sa stii fiecare lucru unde este, nu mai stiu cum este sa am o casa personalizata cu mirosul meu, desenele mele si asternuturile mele colorate, vaze, oale, cani alese cu drag de peste tot, bilete lipite peste tot pe frigider, usi, pereti... poze cu prietenii asezate peste tot, carti... Nu mai am dorinta de a invita oameni la mine la masa, nu mai am placerea de a gati si tot asa...
Dar exista si o parte pozitiva din toata povestea asta: am invatat sa imi fac bagajul in 10 minute si sa ma gandesc cam ce imi trebuie pentru 2-3 zile (evident mereu uit cate ceva in alta parte si am nevoie fix de acel lucru atunci). 

Initial aceasta lipsa de teritoriu m-a facut sa ma simt mai mica, mai nesigura si poate ca este normal sa ma simt asa. Pe pamant strain, la propriu :)), in casa/case straina/e, fara sa am alaturi toate lucrurile care imi ofera confort, m-am regasit spunand " Stii ceva!?!? Aici sunt pe teritoriul tau!" si poate ca este o mare parte doar in capul meu. Asa cum este si in cazul schimbarii domiciulului sau a tarii in care traiesti, si casa sau locul in care stai este al tau sau te face sa te simti ca acasa daca vrei si iti doresti asta. 
Nu stiu cata nevoie avem de accesorii, lucruri, posesiuni si cat e in mintea noastra. Este drept ca au un rol si lucrurile din casa, te fac sa te simti pana la urma "ca acasa", "ca la tine acasa" de aceea exista Ikea si toate magazinele care se ocupa strict cu crearea obiectelor care ne ajuta sa avem feelingul ca suntem... acasa, pe teritoriul nostru :) Nu pot spune exact in cat timp imi voi aseza cuibul si unde, insa stiu sigur ca lucrez la asta si ... deja o vad si imi vad toate lucrurile iesind din cutii :)