Treceți la conținutul principal

Pretul platit

Cred ca de foarte mult timp nu am mai avut aceasta nevoie, de un spatiu al meu. Cred ca de cand eram adolescenta si visam sa stau singura si sa fac ce vreau, cand, cum si cu cine vreau si sa nu mai dau raportul nimanui...:))) Imi amintesc cu drag de acele vremuri atat de... nervoase :)) Si imi amintesc si de partea mai putin placuta si anume plata cheltuielilor si modul in care m-am obisnuit sa platesc un pret pentru independenta castigata :))

Revenind, de cateva luni, poate e deja jumatate de an, pot sa spun ca nu mai am un teritoriu al meu. Asta clar e ceva nou pentru mine! :D Eu care mi-am personalizat casa pana la temelie :)) cum se poate vedea si in imagine :)
Lucrurile mele sunt suspendate sau scufudate in cutii, cartile mele nu au vazut de muult lumina zilei, lucrurile pentru birou nu au iesit la iveala, singurele care au continuat sa fie prezente si active in viata mea sunt laptopul, castile, MP3-ul, 2-3 carti, carnetul de conducere, cateva haine si pantofi... incaltamintea e aruncata peste tot prin cutii ( evident ca mereu vreau sa ma incalt cu ce nu este la vedere sau disponibil).. 

Acesta e pretul pe care il platesc pentru independenta mea de acum :)) Nu mai stiu cum este sa ai hainele in sertare, nu mai stiu cum este sa stii fiecare lucru unde este, nu mai stiu cum este sa am o casa personalizata cu mirosul meu, desenele mele si asternuturile mele colorate, vaze, oale, cani alese cu drag de peste tot, bilete lipite peste tot pe frigider, usi, pereti... poze cu prietenii asezate peste tot, carti... Nu mai am dorinta de a invita oameni la mine la masa, nu mai am placerea de a gati si tot asa...
Dar exista si o parte pozitiva din toata povestea asta: am invatat sa imi fac bagajul in 10 minute si sa ma gandesc cam ce imi trebuie pentru 2-3 zile (evident mereu uit cate ceva in alta parte si am nevoie fix de acel lucru atunci). 

Initial aceasta lipsa de teritoriu m-a facut sa ma simt mai mica, mai nesigura si poate ca este normal sa ma simt asa. Pe pamant strain, la propriu :)), in casa/case straina/e, fara sa am alaturi toate lucrurile care imi ofera confort, m-am regasit spunand " Stii ceva!?!? Aici sunt pe teritoriul tau!" si poate ca este o mare parte doar in capul meu. Asa cum este si in cazul schimbarii domiciulului sau a tarii in care traiesti, si casa sau locul in care stai este al tau sau te face sa te simti ca acasa daca vrei si iti doresti asta. 
Nu stiu cata nevoie avem de accesorii, lucruri, posesiuni si cat e in mintea noastra. Este drept ca au un rol si lucrurile din casa, te fac sa te simti pana la urma "ca acasa", "ca la tine acasa" de aceea exista Ikea si toate magazinele care se ocupa strict cu crearea obiectelor care ne ajuta sa avem feelingul ca suntem... acasa, pe teritoriul nostru :) Nu pot spune exact in cat timp imi voi aseza cuibul si unde, insa stiu sigur ca lucrez la asta si ... deja o vad si imi vad toate lucrurile iesind din cutii :)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Astazi am luat contact cu un afis de campanie electorala. Culoarea de fundal: ciclam, font-urile: indraznete, poza: o doamna cu o freza naturala si care sfideaza fixativul, cadru strans si o bluza casual, sloganul: Mai mult pentru tine!  Mi-a atras atentia deoarece imi era proaspata imaginea afiselor din Bucuresti. Acelasi albastru-gri, costume negre si apretate, zambete fortate si mesaje care suna la fel de ani de zile.  Nu stiu nimic despre Frau Xulescu de pe afis insa stiu sigur ca desi stau de doar doua zile in acest oras mi-a atras atentia din prima. Si nu este vorba despre amplasamentul afisului, pentru ca langa se afla promovata si cea mai noua crema de corp si cea mai buna paine de la Billa, ci despre comunicare!!!! despre modul in care vorbesc culorile, cuvintele si imaginea.  
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
De fiecare data cand ceva nu functioneaza pare ca intoarcerea la baza, la acele mici ritualuri care de fiecare data functioneaza reprezinta cea mai buna solutie. O lingura de faina si brusc sosul de ingroasa, putina soda pe pata si brusc dispare, o noua frizura in cazul doamnelor si parca kilogramele in plus nu mai sunt asa de apasatoare, un dus fierbinte dupa o zi lunga si parca viata nu e mai brusc asa de grea; Cred ca fiecare are propria reteta sau ar fi bine sa isi gaseasca una :) In cazul meu pare ca o meditatie ajuta de fiecare data cand banii nu sunt suficienti, cand mintea e plina de ganduri si nu e loc de invatat, cand sarbatorile bat la usa si ne dorim sa fie totul perfect, desi stim ca nu suntem perfecti, cand se apropie un nou examen si presiunea e tot mai mare, cand desi am zis ca o sa ne spunem ce avem de spus, parca tot mai usor comunicam cand se umple paharul si ajungem la limita... Vine cu timpul, cu varsta, cu exercitiu, prin experimentat diferite solutii, dar imp...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
In ultima vreme am parte de tot felul de surprize placute. De fapt, nu este o surpriza faptul ca am parte de surprize, chiar mi-am dorit acest lucru : ) Aseara cand asteptam autobuzul, m-am trezit in fata ochilor cu un autobuz condus de insusi Mos Craciun, vesel si tanar, iar autobuzul sau era foarte frumos decorat: luminite albastre, beteala in jurul barelor, jucarii prinse cu funde de scaune, globuri imprastiate peste tot, muzica si muuulta energie pozitiva si doua Craciunite (nu genul acela sexi de Craciunita, ci stilul Doamna Craciunita) care strangeau bani pentru nu stiu ce.  A fost interesant sa observ reactia oamenilor care se urcau in acest autobuz magic, care ne purta in lumea recunostintei si a bunatatii! Absolut toti au calatorit cu zambetul pe buze si au fost surprinsi intr-un mod placut si … au donat. PS: De incercat (e verificata si de mine : )) : La finalul unei zile vizualizati cum anume s-a desfasurat ziua. Dupa ce parcurgeti tot filmul si retraiti ziua ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe