Treceți la conținutul principal

In ultima vreme cred ca cel mai popular topic de discutie a fost VREMEA DE KKT! iar austriecii nu au facut exceptie. Deja este motivul perfect sa te imbolnavesti, sa nu ai chef sa lucrezi, sa nu te vezi cu lumea, sa nu iesi din casa, sa nu te plimbi, sa nu faci sport... sa nu. nu nu nu nu!!!!!
Astazi, cand sunt si eu libera, in ton cu ultimele zile, evident ploua :)) DAR mi-am propus sa sfidez acest amanunt si sa imi continui viata ca si cum ar fi soare :)) 
Drept urmare mi-am inceput ziua mergand la Politie :)), de doua ori, ca sa imi ridic noul permis de conducere, apoi am baut o cafea intr-un loc drag si prietenos, cu o priveliste frumoasa, unde am desenat ceva legat de aceasta zi si am citit; am inceput de curand o carte f interesanta de generatia Y. Imi voi continua ziua in stilul acesta, adica voi iesi la adapostul umbrelei mele cu animal print in oras :D ! 
Si stand eu asa si uitandu-ma in jur am observat ca mai sunt oameni care sfideaza vremea. Am vazut familii cu copilasi band cafeaua la Auer, cupluri care si-au inceput ziua cu clatite, doamne respectabile care conduc SUV-uri si care la stop isi baga degetul in nas ;)), tineri care merg pe bicicleta acoperiti cu pelerine, domnisoare care merg la facultate cu fuste scurte desi eu am pe mine astazi un polar, o geaca de blugi, o pereche de blugi si alte straturi, batranele care isi plimba cainii... 
Prima imagine care m-a impresionat astazi app de sfidat vremea a fost cea a unui tamplar care repara o banca in parc. Foarte concentrat si aplecat la propriu asupra lucrurilor, repara banca sub cerul liber...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum