Treceți la conținutul principal
De curand am simtit ca am atatea de spus incat...nu-mi ajung: cuvintele, spatiul, hartia, literele, tara, spatiul, lumea! :))) De ce? Pai cred ca de la entuziasm mi se trage. Si da, este vorba despre iubire :D 
Oare asa au simtit toti marii dramaturgi care au scris despre iubire? :)) 
Oare asa au simtit toti marii regizori care au facut filme cu si despre iubiti? :)) 
Oare asa au simtit toti marii pictori cand si-au pictat iubita? :))... 
Parca esti blocat de un nod, de un dop :)) si iti vine sa tragi aer in piept si sa spui TOT! TOT, TOT, TOT! :)) Dar e frumos sentimentul. Pe mine personal ma umple de energie pozitiva. Ma energizez doar la gandul ca avem atatea de facut si de incercat impreuna and we still have time :) all the time in the world! ... Poate de aceea cand nu petrecem tot timpul pe care ni-l dorim impreuna, ni se pare ca... avem nevoie de mai mult timp pentru noi...
E relativa treaba asta cu timpul. Intr-un fel traiesc si simt timpul petrecut la job, in alt fel pe cel de la supermarket, intr-un cu totul alt mod cel petrecut cu el... Poate pentru ca time flies when you are having fun! :))
Poate asa se explica faptul ca astazi cand am fost intrebata daca pot sa inlocuiesc o colega de la job, eu fiind libera in ziua respectiva si avand deja planuri cu EEEEEEEEEEEEELLLLLLLLL am zis foarte natural ca un copil, " Mmm, prietenul meu este de asemenea liber in ziua respectiva si prefer sa fiu cu el... libera :)), si imi pare rau ca nu te pot ajuta"... Poate e un copilarism, poate ca in lumea adultilor trebuia sa vad ca mai fac niste bani cu 8 ore lucrate in plus, insa in lumea mea, iubirea are alta valoare :) 
Va doresc asadar un wknd plin de iubire!!!!!!!!!!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum