Treceți la conținutul principal
Foarte, foarte pe scurt, ziua de astazi a fost o surpriza, atat pentru mine, cat si pentru cei din jurul meu. Desi la ora 5 am parea o zi retinuta, discreta, ca sa nu zic ca nu parea sa aiba prea mult potential, s-a dovedit a fi o zi ffff frumoasa, chiar daca a plouat si a fost frig si maine e 1 iunie si in Romania e Ziua Copilului.... cred ca undeva in subconstient ma gandeam la copilarie si copilarisme pentru ca astazi am fost f copilaroasa si am cumparat intuitiv accesorii pentru masa cu personaje Disney :)).. M-am bucurat mai ceva ca prima data de inghetata Oreo_ O ADOR!...si in general cam de tot ce e colorat si pestritat si are gust bun :)) si m-am uitat prin magazine dupa cadouri haioase si am dat peste o suzeta cu mustata :)) si m-am gandit instant la prietenii mei Oana si Cristi :D si al lor pui :)
Personal, ma simt bine copil si imi place sa imi asum uneori rolul asta si sa ma joc si sa las lucrurile serioase de adult deoparte, pentru altii :) mai seriosi decat mine. 
Cred ca una dintre cele mai frumoase lectii invatate pana acum a fost sa nu ma mai tem de penibil :) _ ok, sa avem o limita, zic! :)) insa ma bucur ca am renuntat de multa vreme sa imi mai fac griji daca imi sta parul aiurea sau am o pata pe bluza sau pe fata sau mi se ridica fusta cand e curent puternic sau pur si simplu ma impiedic si cad sau .... fac o gafa si zic ca e imi pofta de coliva cand cineva tocmai a venit de la o inmormantare... Fac si episoadele astea parte din viata si cred ca ne ajuta sa coloram putin atmosfera si sa nu ratam anumite gesturi sau experiente doar pentru ca vrem sa fim frumosi, si apretati si perfect calcati si daca stam intr-o anumita pozitie pare ca avem nasul mare :) 
Eu una ma simt mai relaxata de cand mi-am dat seama ca nu sunt perfecta si ca doar imi place perfectionismul sau imi plac perfectionistii :) si incep sa fiu tot mai atrasa de mici delicii, defecte dragute care ne dau un aer de unicitate ;)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum