Treceți la conținutul principal

despre lucruri care ne fac fericiti...oricand :)

In timp am descoperit cateva lucruri care ma fac fericita sau ma ajuta sa fiu mai sus si mai happy atunci cand ma trag in jos diverse lucruri. Daft Punk este o trupa care reuseste asta de fiecare data, alaturi de Fatboy Slim bineinteles!!! :D Inghetata. Ciocolata After8 din frigider. Filmul Eat Pray Love. Pictatul. Gandul la persoanele dragi. La cele mai dragi! La dragul meu :D Amintiri legate de prieteni, vacante, mare, soare, tari straine, discoteci, dansat pana in zori, votca cu suc de portocale si gheataaaaa, momente penibile sau funny din viata, ramas cu fusta prinsa pe undeva, cazut pe scari sau altele din categoria asta... fotografii cu prietenii mei... si mai gasesc cateva astfel de ancore, cum sunt numite in limbajul de specialitate : ) 
Avem nevoie de ele? DA! Imi amintesc ca am fost la un moment dat la un curs legat de scriere, inspiratie si creativitate in scris si trainerul incerca sa ne ajute sa ne descoperim aceste ancore; eram in sala doar oameni care isi castiga painea din comunicare si nu cred ca o sa uit vreodata cum se tot chinuia sa ne amintim de momentul acela in care scriem mult si bine si ne simtim super mega inspirati, Tolstoi e copil pe langa noi, si cum miroase camera, si ce e in jur si cum se simte scaunul sub noi si tot asa :))) Ei bine, chestiile astea oricat de penibile par la prima vedere au efect. La mine cel putin :D Nu stiu daca am scris mai bine dupa acel curs insa simplul fapt ca nu am uitat experienta si am scris acum la multi ani despre ea e o dovada ca nu a fost chiar o zi pierduta...De ce mi-a venit sa scriu despre asta astazi? Pentru ca in fiecare zi pornesc la drum cu muzica frumoasa care ma ajuta sa am un start BUN si sa fiu optimista si vesela, in unele zile vorbind la telefon cu dragul meu si atunci zimbetul meu atinge varfurile urechilor :)) iar in alte zile ma bucur pur si simplu de natura din jurul meu, de culoarea cerului, cantecul pasarilor sau mirosul florilor, in altele ma minunez de cat de mult imi place in fiecare dimineata gustul ceaiului negru sorbit din termos pe drum si tot asa...:) Iar noua melodie a celor de la Daft Punk este...o noua ancora pentru dansat si energizat brusc :)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum