Treceți la conținutul principal
Nu am scris de mult timp pe blog chiar daca am multe de povestit, insa nu cred ca am gasit forma potrivita in care sa pun tot ce am trait in ultima vreme. Ma simt ca o prajitura care se coace in cuptor si tot creste si pica pe langa tava si gospodina este o tinerica incepatoare in ale bucatariei si coptului si tot muta aluatul, se supara, se necajeste, incepe sa plinga ca nu o sa termine prajitura pana cand ajunge acasa iubitul ei sau ca o sa o arda... Asa e si povestea mea. Creste, creste iar eu ii caut forma potrivita :)) Dar important este ca ea creste :)) Este frumos momentul cand lucrurile incep sa capete contur, culoare, gust, miros, sonoritate...:) Daca stau sa ma gandesc, cred ca acum viata mea este cam asa: un ritm vesel, o lumina calda, miroase a proaspat si cred ca e putin intepatoare la gust :))
Ce am invatat in ultima vreme in afara de germana sunt lucruri normale cum ar zice bunul meu prieten: 
1. ca atunci cand nu ai asteptari primesti cele mai frumoase lucruri posibile, 
2. ca nu e nevoie de atat de multe cuvinte ci de multe fapte, 3.ca pot sa ma trezesc la 4 dimineata si sa am zimbetul pe buze aproximativ toata ziua (marturisesc ca am si zile in care nu reusesc :)) dar recuperez ;)), 
4. ca ma bucura extrem de tare bucuria prietenilor mei care se bucura de micile atentii sau semne pe care le trimit cu drag de la distanta, 
5. ca avem timp si poezia lui Paler este pentru mine undeva intiparita foarte adanc in minte si de fiecare data cand ma fura peisajul si cred ca ma strange cineva cu usa si nu pot face tot ce imi doresc, imi repet ca AVEM TIMP ;),
6. ca viata mea devine din ce in ce mai interesanta si o sa am tot mai multe lucruri de povestit nepotilor :) ...apropo, recomand citirea povestilor la modul general_ eu am fost surprinsa cate pilde sunt acolo...cam cate sunt si in cartile de dezvoltare personala:))
 
PS: 1.092 de vizitatori au intrat pe blogul meu de cand a luat nastere !!!!! Si eu care credeam ca ma citesc mama si alte cateva persoane, prieteni foarte apropiati... :)) Va multumesc pentru ca ati intrat ;)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum