Treceți la conținutul principal
Nu am scris de mult timp pe blog chiar daca am multe de povestit, insa nu cred ca am gasit forma potrivita in care sa pun tot ce am trait in ultima vreme. Ma simt ca o prajitura care se coace in cuptor si tot creste si pica pe langa tava si gospodina este o tinerica incepatoare in ale bucatariei si coptului si tot muta aluatul, se supara, se necajeste, incepe sa plinga ca nu o sa termine prajitura pana cand ajunge acasa iubitul ei sau ca o sa o arda... Asa e si povestea mea. Creste, creste iar eu ii caut forma potrivita :)) Dar important este ca ea creste :)) Este frumos momentul cand lucrurile incep sa capete contur, culoare, gust, miros, sonoritate...:) Daca stau sa ma gandesc, cred ca acum viata mea este cam asa: un ritm vesel, o lumina calda, miroase a proaspat si cred ca e putin intepatoare la gust :))
Ce am invatat in ultima vreme in afara de germana sunt lucruri normale cum ar zice bunul meu prieten: 
1. ca atunci cand nu ai asteptari primesti cele mai frumoase lucruri posibile, 
2. ca nu e nevoie de atat de multe cuvinte ci de multe fapte, 3.ca pot sa ma trezesc la 4 dimineata si sa am zimbetul pe buze aproximativ toata ziua (marturisesc ca am si zile in care nu reusesc :)) dar recuperez ;)), 
4. ca ma bucura extrem de tare bucuria prietenilor mei care se bucura de micile atentii sau semne pe care le trimit cu drag de la distanta, 
5. ca avem timp si poezia lui Paler este pentru mine undeva intiparita foarte adanc in minte si de fiecare data cand ma fura peisajul si cred ca ma strange cineva cu usa si nu pot face tot ce imi doresc, imi repet ca AVEM TIMP ;),
6. ca viata mea devine din ce in ce mai interesanta si o sa am tot mai multe lucruri de povestit nepotilor :) ...apropo, recomand citirea povestilor la modul general_ eu am fost surprinsa cate pilde sunt acolo...cam cate sunt si in cartile de dezvoltare personala:))
 
PS: 1.092 de vizitatori au intrat pe blogul meu de cand a luat nastere !!!!! Si eu care credeam ca ma citesc mama si alte cateva persoane, prieteni foarte apropiati... :)) Va multumesc pentru ca ati intrat ;)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astazi am luat contact cu un afis de campanie electorala. Culoarea de fundal: ciclam, font-urile: indraznete, poza: o doamna cu o freza naturala si care sfideaza fixativul, cadru strans si o bluza casual, sloganul: Mai mult pentru tine!  Mi-a atras atentia deoarece imi era proaspata imaginea afiselor din Bucuresti. Acelasi albastru-gri, costume negre si apretate, zambete fortate si mesaje care suna la fel de ani de zile.  Nu stiu nimic despre Frau Xulescu de pe afis insa stiu sigur ca desi stau de doar doua zile in acest oras mi-a atras atentia din prima. Si nu este vorba despre amplasamentul afisului, pentru ca langa se afla promovata si cea mai noua crema de corp si cea mai buna paine de la Billa, ci despre comunicare!!!! despre modul in care vorbesc culorile, cuvintele si imaginea.  
De fiecare data cand ceva nu functioneaza pare ca intoarcerea la baza, la acele mici ritualuri care de fiecare data functioneaza reprezinta cea mai buna solutie. O lingura de faina si brusc sosul de ingroasa, putina soda pe pata si brusc dispare, o noua frizura in cazul doamnelor si parca kilogramele in plus nu mai sunt asa de apasatoare, un dus fierbinte dupa o zi lunga si parca viata nu e mai brusc asa de grea; Cred ca fiecare are propria reteta sau ar fi bine sa isi gaseasca una :) In cazul meu pare ca o meditatie ajuta de fiecare data cand banii nu sunt suficienti, cand mintea e plina de ganduri si nu e loc de invatat, cand sarbatorile bat la usa si ne dorim sa fie totul perfect, desi stim ca nu suntem perfecti, cand se apropie un nou examen si presiunea e tot mai mare, cand desi am zis ca o sa ne spunem ce avem de spus, parca tot mai usor comunicam cand se umple paharul si ajungem la limita... Vine cu timpul, cu varsta, cu exercitiu, prin experimentat diferite solutii, dar imp...
In ultima vreme am parte de tot felul de surprize placute. De fapt, nu este o surpriza faptul ca am parte de surprize, chiar mi-am dorit acest lucru : ) Aseara cand asteptam autobuzul, m-am trezit in fata ochilor cu un autobuz condus de insusi Mos Craciun, vesel si tanar, iar autobuzul sau era foarte frumos decorat: luminite albastre, beteala in jurul barelor, jucarii prinse cu funde de scaune, globuri imprastiate peste tot, muzica si muuulta energie pozitiva si doua Craciunite (nu genul acela sexi de Craciunita, ci stilul Doamna Craciunita) care strangeau bani pentru nu stiu ce.  A fost interesant sa observ reactia oamenilor care se urcau in acest autobuz magic, care ne purta in lumea recunostintei si a bunatatii! Absolut toti au calatorit cu zambetul pe buze si au fost surprinsi intr-un mod placut si … au donat. PS: De incercat (e verificata si de mine : )) : La finalul unei zile vizualizati cum anume s-a desfasurat ziua. Dupa ce parcurgeti tot filmul si retraiti ziua ...