De curand am primit un cadou foarte inspirat. Un caiet, insa nu orice caiet. Un caiet cum eu nici nu am visat...insa cel care mi l-a oferit a visat :))) Cu foi groase de hartie neprelucrata, imbracate intr-o coperta superba... Ei bine abia asteapta sa fie umplut cu schite, drept urmare le-am transcris deja iar astazi am fost indeajuns de inspirata si a mai primit un desen :) Unlock your brain ;)
Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza... Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Comentarii