Treceți la conținutul principal
De curand zilele mele au fost speciale datorita soarelui si copiilor. Am invatat o lectie foarte importanta legata de oferirea neconditionata de la copii.
  • Nu te critica, intreaba daca nu inteleg si au rabdare, iti spun din nou cuvantul in limba X si iti zimbesc. 
  • Esti un zeu pentru ei daca stii sa desenezi :))
  • Se lipesc de tine si pur si simplu sunt acolo, atat, fara agende separate, fara ganduri la ce gatim maine... te tin in brate si atat
  • Te scot din viata ta de adult important si serios... Drept urmare o mana de adulti ne-am agitat pentru copii intr-un Harlem Shake:)) si ne-a facut placere sa fim penibili
  • Iti ofera bucuria lor neconditionat, fara asteptari...
  • Si nu in ultimul rand, te fac sa razi, sa razi cum nu ai ras de muulta vreme!!!! :D
De la soare am invatat o alta lectie legata de oferirea neconditionata si chiar am citit de curand intr-o carte ceva legat de asta. Nu-mi amintesc exact citatul insa ideea era ca Soarele nu se gandeste niciodata intr-o zi ca el este prea plictisit si ...astazi nu mai are chef sa straluceasca. Soarele ofera in fiecare zi, neconditionat, caldura sa! 

"Little darlin' don't you see the sun is shining  
Just for you, only today  
If you hurry you can get a ray on you  
Come with me, just to play" (Jamiroquai, Corner of the Earth).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum