Astazi este o zi cu
adevarat speciala. Ninge ca in decembrie si imi da senzatia ca ma pregatesc
pentru Craciun…: )) Noroc ca am un buchet de lalele pe pervaz si
imi amintesc astfel ca de fapt astept primavara : ) Poate este de la vreme sau de la viata in general dar astazi am chef
sa vorbesc despre dragoste!!! Nu oricum ci citand un specialist cu care mi-am
inceput ziua, un greu, the one and only: Jacques Salome: “Sursa dragostei, in
ceea ce ii va da energie si deci o miscare pentru a iesi din mine si a merge la
celalalt, mi se pare a fi dragostea de sine.
Dragostea de sine este, mi se pare, cea care permite, care autorizeaza
darul de a iubi. Si deci de a oferi altuia nu numai acest sentiment (care va fi
acceptat sau nu, care se va alatura propriilor sentimente sau nu), dar, de
asemenea, sa ii propui totalitatea persoanei tale, a corpului tau, a gandurilor,
a viselor si a proiectelor tale. Dar, a da in dragoste – aceasta ofranda
gratuita – nu este posibil bineinteles, decat daca propria mea nevoie de a iubi
nu este imperialista sau chiar terorista, pana la punctul in care vreau sa
impun dragostea mea altuia. Sau daca eu sunt mai degraba de partea cererii sau
uneori a exigentei, daca nevoia mea de a fi iubit este o prapastie fara fund,
daca este enorma si nu serveste decat la incercarea de a satisface infinitul
lipsurilor mele, atunci sunt prizonierul dependentei acestor nevoi si risc sa
il fac pe celalalt dependent de asteptarile mele. In aceasta situatie, suntem
departe, foarte departe de dragoste.”
Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Comentarii