Treceți la conținutul principal
Am revenit la obiceiurile bune si mi-am inceput ziua cu un articol despre lideri informali, despre cat de informale vor fi lucrurile in viitor in corporatii (de la Steve Jobs incoace) si mai ales despre cum anume putem determina angajatii sa traga la caruta intr-un proces amplu de schimbare. 
Acum realizez faptul ca aleg fara intentie doar articolele despre schimbare in aceasta perioada:) 
Una peste alta, preocuparea majora a autorului a ramas pe parcursul articolului motivarea angajatilor intr-un proces de transformare organizationala. Se aduceau in discutie trei exemple/studii de caz. O companie a incercat prin mai multa comunicare interna. Alta prin lideri si comunicare. Alta prin ce a mai ramas... 

Misterul se invartea in jurul angajatilor, iar din punctul meu de vedere autorul nu i-a dat de cap. Si ma gandeam ca o sa se studieze fenomenul "angajat si cum anume il putem determina sa X lucruri pentru companie" in continuare pentru ani si ani de zile. Parca il si vad pe angajat ca pe un cobai care cu ochii lui mici este masurat zilnic, i se vorbeste, i se transmit mesaje motivationale... si evident cercetatorul este unul britanic :)

Poate ca exagerez, insa din punctul meu de vedere un angajat va da 100% sau peste 100% daca este fericit, ii place ceea ce face, este bun la ceea ce face sau banii (multi, multi bani) le inlocuiesc pe toate cele de mai sus. 
Din cate observ in cele mai multe cazuri este alegerea lui, a angajatului. Si cand vorbim despre alegerea jobului, a angajatorului, a faptului ca munceste si ii place ce face desi nu castiga multi bani, a faptului ca banii vin dar nu ii place ce face si tot asa. Lucru care se aplica si cand vorbim despre o organizatie care este intr-un proces de transformare. Chiar daca schimbarea porneste de la varf si GM-ul este un exemplu, comunica, faciliteaza schimbarea si restul oamenilor-cheie acorda suport, comunicarea interna exista, oamenii inteleg ce se intampla si mai ales de ce, exista transparenta... Angajatii vor acorda suport si se vor alia in procesul de transformare daca vor simti ca este ok pentru ei, ca este in avantajul lor, ca are sens pentru ei, nu doar pentru ca mesajul suna bine, noile valori sunt mult mai cool decat anterioarele si tot asa.

Am intalnit de multe ori in articole imaginea angajatului care daca este momit cu o bombonica merge in dreapta sau in stanga. O va face insa pentru ca vrea el, pentru ca are nevoie de bombonica sau va alege sa refuze bombonica cu riscurile sau avantajele de rigoare - are grija la kilogramele in plus :) Si aici imi place sa cred ca prietenii inteleg gluma.





 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum