Treceți la conținutul principal
Este luni, o zi in care in mod normal as fi reinceput o noua saptamana de lucru. Ei bine astazi am reinceput o noua saptamana cu mine insami si o sesiune sanatoasa de reconectare la mine insami. Am scris proaspat intoarsa din Romania un post din care cred ca se simtea usor faptul ca am fost zbuciumata. Asa m-am si simtit. Mi-am vandut casa in care am trait o multime de evenimente importante pentru mine si am ajuns din nou intr-un avion desprinzandu-ma de la sol, de tara, de locul in care m-am nascut. "M=am rupt inca o data de aici.." 

Probabil de aceea am simtit nevoia sa ma regrupez, sa stau in liniste si sa ma intreb, sa ma gandesc si sa imi pun liniste in ganduri. Urmeaza un nou capitol in viata mea. Imi imaginez un caiet imens, superb, alb, poate imbracat intr-o coperta superba, cu metale pretioase, in care mi se da din  nou sansa sa scriu ce imi doresc sa traiesc alaturi de viitorul meu sot, cum imi imaginez viata dupa ce spun "DA" si ce imi doresc sa fac cu mine pe acest Pamant. Ne schimbam in permanenta iar eu nu fac o exceptie. Ce am facut in Romania pare acum pentru mine o amintire. Poate pentru ca acum sunt o noua persoana. Tocmai de aceea am considerat ca este important sa imi fac o noua lista cu prioritati, cu planuri, cu dorinte, cu idei, calibrate la cine sunt eu acum.

Total neintamplator m-am uitat in biblioteca mamei mele si am ales o carte scrisa de Louise Hay. Parea ca nu am citit-o. Am inceput aseara sa o citesc si s-a dovedit a fi "medicamentul" potrivit pentru starea mea. Mi-a raspuns la intrebari, mi-a oferit exercitii si mi-a trasat in minte noi santuri prin care curg acum noi afirmatii si idei. Asa am ajuns sa  revin la "vechii mei prieteni": Iubirea de sine si Critica de Sine... la afirmatii pozitive precum: Merit sa primesc tot ce e mai bun de la viata si m-am bucurat cu intensitatea cu care se bucura cel care are prima revelatie cand am citit: “Always do what you are afraid to do”, Ralph Waldo Emerson.

O mai citisem undeva sau sigur o auzisem, nu stiu daca o atribuiam lui Emerson insa a venit la momentul potrivit. Uitasem... Toate acestea puse cap la cap m-au ajutat sa ma grupez si sa ating un moment de liniste in care pasesc inainte cu incredere si aleg. Inchei acest post tot cu Emerson si va incurajez si pe voi sa cugetati la: “The only person you are destined to become is the person you decide to be.”
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ...
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe...

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...