Treceți la conținutul principal

Si boala este o lectie

Aceasta postare este inspirata de oamenii si intamplarile la care asist in fiecare zi in noua mea profesie. Am sansa sa fiu membru in multe familii, din simplul motiv ca intru in casele lor, le miros mancarea care este gatita in bucatarie, le aud fara sa vreau conversatiile, le vad fotografiile, diplomele sau tablourile de pe pereti, le asist sau ingrijesc bunicul, mama, tatal... Asa devin un membru al familiei care este imbratisat si salutat cu bucurie de fiecare data cand vine "in vizita". 

Ei bine acesta este cazul fericit in care cel care are nevoie de ajutor ramane in sanul familiei, acasa, in acest "cuib" in care este protejat cu iubire, isi pastreaza statutul de bunic/bunica, isi cunoaste fiecare coltisor din casa, se simte in siguranta. Exista insa cazuri in care lucrurile nu evolueaza atat de armonios; frustrarea, oboseala psihica si fizica, constrangerile financiare, vechile povesti nerezolvate din tinerete, subconstientul, toate la un loc dau curs unor cuvinte dureroase pe care le aud in cursul zilei: "lasa ca stiu eu cu cate ai umblat....stai acolo si te chinuie...", "nu te mai suport, pune mana si ridica si tu piciorul ala blestemat"..."termina cu vaicareala ca nu te doare nimic", "ajuta-ma ca daca si eu o sa fiu la pat ce ne facem?!" Solutia finala fiind: te trimit la azil! Rostirea acestui cuvant produce marirea pupilelor si o respiratie accelerata celor care inca mai inteleg, gandesc si doar fizic sunt dependenti de ajutorul altora. Stiu ca este "ultima statie", se simt respinsi, alungati din cuib, nedoriti. Pentru cei in stadiu avansat de dementa, acest cuvant nu produce nici o reactie, poate doar daca te uiti adanc in ochii lor vezi ca acest Purgatoriu nu mai are nici un sens pentru ei, se simt pierduti.

Asa se face ca primesc gratis din jurul meu in fiecare zi minunate povesti si lectii de viata care ma pun pe ganduri si ma incurajeaza sa va urez: traiti frumos, acum - in aceasta clipa de eternitate, nu lasati frustrarile si vechile probleme/povesti sa se umple de praf pana la batranete ca sa aveti ce sa le urlati partenerului cand nu o sa mai fiti/ (sau nu o sa mai fie el) in stare sa va imbracati singuri si invatati din lectiile/experientele pe care le primiti - si boala este o lectie.

cu drag,
Miruna 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Astazi am luat contact cu un afis de campanie electorala. Culoarea de fundal: ciclam, font-urile: indraznete, poza: o doamna cu o freza naturala si care sfideaza fixativul, cadru strans si o bluza casual, sloganul: Mai mult pentru tine!  Mi-a atras atentia deoarece imi era proaspata imaginea afiselor din Bucuresti. Acelasi albastru-gri, costume negre si apretate, zambete fortate si mesaje care suna la fel de ani de zile.  Nu stiu nimic despre Frau Xulescu de pe afis insa stiu sigur ca desi stau de doar doua zile in acest oras mi-a atras atentia din prima. Si nu este vorba despre amplasamentul afisului, pentru ca langa se afla promovata si cea mai noua crema de corp si cea mai buna paine de la Billa, ci despre comunicare!!!! despre modul in care vorbesc culorile, cuvintele si imaginea.  
Astazi am dat peste un sfat foarte simpatic si util pe hbr.org. Keep Your Network Active Creating a broad and productive network is an accomplishment. But the work doesn’t stop there. To sustain the connections you’ve made, you need to nurture those relationships. Here are three ways to keep in regular contact: Share information. If you know someone is interested in a certain subject, find a good article or podcast that applies and forward it to her. Be a bridge. Act as a link between two members of your network who share an interest but wouldn’t normally connect with each other. Make a human connection. Send e-mails saying, “Thanks,” “Congratulations,” “I’m sorry for you,” or whatever is appropriate and genuine. Small, human touches are important.