Exista momente in viata in care ne urcam in mod constient intr-o cusca si continuam sa alergam pe rotita cu gandul la branza care se va arata la final printre zabrele. De ce? Pentru ca avem un tel, am facut o promisiune, asa credem ca este mai bine pentru noi acum, nu avem alternativa... Poate ca suna urat pentru multi dintre cei care o sa citeasca aceasta postare, simpla imagine a unui soricel, hamster care alearga orbit de tel produce reactii adverse :) "Ce?...Eu??? un soricel???... eu sunt un OM, OM MARE, o fiinta superioara, un intelectual, un manager, o femeie de afaceri, un avocat, un sofer" Da, asa e... DAR, sa fim sinceri, suntem de asa de mult timp uneori pe rotita aia, in plina alegare, de atatia ani incat nici nu ne mai dam seama. Nici nu mai stim telul. Am uitat si ca nu am vazut branza. Si totusi alergam. Nu e ceva rau. Ideea e sa nu ardem degeaba caloriile. Sa o facem cu cap, sa invatam ceva din asta, sa stim ca oricand vrem, putem sa facem un pas lateral si