Treceți la conținutul principal

De Craciun am primit o carte pe care mi-am dorit-o din clipa in care am stiu ca a aparut pe piata. Un roman scris de una din autoarele mele favorite, Elizabeth Gilbert. The Signature of All Things, 500 de pagini care m-au purtat prin anii 1800, calatorii pe mare, exploratori, bucuria descoperirii, oameni de stiinta, Charles Darwin, religie, stiinta, spiritualitate si … iubire. Pret de 11 zile am fost precum un copil care a primit jucaria preferata si cu fiecare ocazie ivita am fugit la cartea mea, inainte de culcare, la micul-dejun sau in timpul zilei. Astazi m-am despartit de ea tot ca un copil caruia ii iei jucaria din mana, cu lacrimi in ochi… Da, stiu! Am 29 de ani, dar in realitate ma port ca o fetita…

Am trecut din diferite emotii pe parcursul cartii si mi-am pus la randul meu multe intrebari, inspirata de temele intalnite pe parcursul lecturii. Este o arta sa stii cand anume sa actionezi in viata. Pot rata momentul recunoasterii unei teorii, asa cum i s-a intamplat si personajului din carte, sau poti astepta ca Darwin si sa aduci in discutie legatura dintre om si maimuta la momentul potrivit, cand oamenii au atins un anumit stadiu de evolutie si sunt pregatiti sa primeasca informatia.

Anii trec mai repede decat suntem uneori sa vedem asta. Este de ajuns sa ne uitam la cei carra le-am supravietuit, cei pe care i-am inmormantat deja si la proprii mostenitori ca sa vedem cat de multe s-au intamplat de la momentul in care au ajuns pe lume. Asa cum frumos imi spunea uno m recent aparut in viata mea, la cei 90 de ani ai lui, intr-o zi mi-a zis ‘‘Bucura-te de viata acum; nu lasa sa treaca pe langa tine acesti ani‘‘. Mesaj cu care ma intimpina si bunica mea de fiecare data cand ma vede ‘‘Viata e atat de scurta, iar noi oamenii suntem precum niste frunze care pica dintr-un copac si plutesc pe apa‘‘.

Pare ca setea de argumente si explicatii bantuie omenirea fara pauza de foarte multi ani. A fost si este in continuare o provocare ca traim si sa gasim masura potrivita in care ne aducem in viata logica, argumentele, matematica, stiinta si filosofia, notiuni precum soarta, destin sau coincidente si spiritualitatea. Fiecare experimenteaza pe parcursul vietii diferite variatiuni; unele mai potrivite, altele mai putin. Ce pot spune acum, proaspat influentata de mesajul cartii este ca exista o semnatura in spatele tuturor lucrurilor, un mesaj, un motiv…

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum