Treceți la conținutul principal
Astazi in timp ce traversam o strada mi-am dat seama ca poate a venit timpul sa mai spun una alta despre cum vad viata. Pe langa faptul ca zi de zi imi dau  seama ca relatia cu sotul meu este una foarteeeeee normala si armonioasa, perceptia mea fata de bani s-a schimbat complet - da, sunt foarte importanti, ii iubim, sa ii avem cu totii, insa nu-s totul :) si imbratisarile, planurile, plimbarile, experientele, amintirile, emotiile noastre nu pot fi cumparate. Sunt mult mai ''atenta'' sau ''chibzuita'', cine stie, pate s-a luat e la austrieci...

Nu in ultimul rand, uneori viata merge in fata noastra si parca o si vad cum ne aseaza caramizi, una cat una, pe care sa calcam, sa ne traim experientele si sa ne invatam lectiile. Ea, umila. Noi plini de orgoliu. Tocmai de aceea nici nu o vedem si nu ii intelegem experientele pe care ni le scoate in cale. Din fericire, cu practica si antrenament incepem sa percepem, sa vedem ca printr-o ceata ce vrea sa ne comunice.  

Astazi mergeam cu masina si la un moment dat mergeam constant, prindeam verde... tot inainte si la radio era o melodie foarte inspirationala si m-am simtit atat de prezenta in acel moment incat mi-a venit sa plang de bucurie. Unii vor spune ca am probleme hormonale, dar eu stiu ca este o stare naturala si normala.

Ieri radeam cu sotul meu ca imi doresc ca ai mei copii sa se uite la Blow ca la un film inspirational din care sa invete ce este important in viata. Parinti/Familie este o alta tema pe care incep sa o schitez si sa imi dau cu parerea despre cum as face anumite lucruri. Este prima data cand imi articulez opinii despre cum mi-as educa copiii momentan in teorie, o sa vedem mai incolo cum o sa fie cu practica.

Una peste alta viata e frumoasa, chiar daca in Graz nu avem inca zapada...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...
In ultima vreme am parte de tot felul de surprize placute. De fapt, nu este o surpriza faptul ca am parte de surprize, chiar mi-am dorit acest lucru : ) Aseara cand asteptam autobuzul, m-am trezit in fata ochilor cu un autobuz condus de insusi Mos Craciun, vesel si tanar, iar autobuzul sau era foarte frumos decorat: luminite albastre, beteala in jurul barelor, jucarii prinse cu funde de scaune, globuri imprastiate peste tot, muzica si muuulta energie pozitiva si doua Craciunite (nu genul acela sexi de Craciunita, ci stilul Doamna Craciunita) care strangeau bani pentru nu stiu ce.  A fost interesant sa observ reactia oamenilor care se urcau in acest autobuz magic, care ne purta in lumea recunostintei si a bunatatii! Absolut toti au calatorit cu zambetul pe buze si au fost surprinsi intr-un mod placut si … au donat. PS: De incercat (e verificata si de mine : )) : La finalul unei zile vizualizati cum anume s-a desfasurat ziua. Dupa ce parcurgeti tot filmul si retraiti ziua ...