Amintiri. Una din cele mai dragi amintiri este impodobitul bradului de Craciun cu tata, singura, cu prieteni, cu sotul... Ador sa fac asta si in fiecare an simplul fapt ca mergem/merg sa cumpar un brad este un motiv de fericire. Anul acesta am cumparat unul ca de obicei muuuult mai devreme si ne-am plimbat cateva zile cu el pe bancheta din spate a masinii din lipsa de spatiu in locuinta noastra mica, dar fff draguta :)) Marturisesc ca la de multe ori cand am asteptat la stop l-am mangaiat ca si cum ar fi un pasager drag cu care merg. Si in plus a fost cel mai aromat bradulet de masina ever :)) Zapadaaaa, daca ar fi si nitica zapadaaaa... ar fi cu adevarat Craciunul. Dar cine stie, timpul nu-i pierdut!
Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...
Comentarii