Amintiri. Una din cele mai dragi amintiri este impodobitul bradului de Craciun cu tata, singura, cu prieteni, cu sotul... Ador sa fac asta si in fiecare an simplul fapt ca mergem/merg sa cumpar un brad este un motiv de fericire. Anul acesta am cumparat unul ca de obicei muuuult mai devreme si ne-am plimbat cateva zile cu el pe bancheta din spate a masinii din lipsa de spatiu in locuinta noastra mica, dar fff draguta :)) Marturisesc ca la de multe ori cand am asteptat la stop l-am mangaiat ca si cum ar fi un pasager drag cu care merg. Si in plus a fost cel mai aromat bradulet de masina ever :)) Zapadaaaa, daca ar fi si nitica zapadaaaa... ar fi cu adevarat Craciunul. Dar cine stie, timpul nu-i pierdut!
Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza... Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Comentarii