Treceți la conținutul principal
De curand am auzit ceva ce mi-a ramas in minte. Dupa ce se dezbraca, o femeie ramane doar cu parfumul si vocea sa. Mi se pare absolut divin acest comentariu. Am lucrat la un moment dat in echipa cu un specialist in grafica care obisnuia sa spuna ca a dormit cu o seara in urma in cele doua picturi de Chanel. Ne amuza pe toti aceasta gluma :)) In cazul meu mirosul este un simt foarte dezvoltat. Atat de dezvoltat incat m-am gandit de multe ori sa lucrez in industria alimentara :)) sau poate in cea a parfumierilor. Cateodata, mai ales in cazul mirosurilor neplacute, credeti-ma pe cuvant ca nu mai reprezinta nici un avantaj, dimpotriva.

Experienta mea cu parfumurile este foarte schematica. Folosesc acelasi parfum timp indelungat, apoi renunt la el brusc. In urma cu aproximativ un an am iesit in cautarea noului meu parfum. Mi-am dat seama atunci cat de mult m-am schimbat incusiv la acest capitol. In locul unei arome puternice, care sa acopere 200% mirosul pielii mele am ales ceva atat de suav incat este aproape insesizabil :)) insa eu il ador. Se numeste Naturelle, iar eu ma uit la fel :)) 

De curand am citit cea mai recenta carte a Mihaelei Radulescu. Nu-s fana si nu i-as fi cumparat cartea special, insa a ajuns intamplator in mainile mele si intr-o zi am reusit sa o parcurg. Ei bine acesta diva, care pentru mine este o femeie care se ingrijeste mult si bine si e atenta si stie toate noile tehnologii si metode de pastrare si capatare a tineretei vesnice, marturiseste in carte ca a renuntat de mult sa mai cheltuiasca bani pentru aceste produse cosmetice care nu fac altceva decat sa sporeasca imbatranirea. Ok, are si cateva mici exceptii, terapii si creme, dar nu exagereaza. Am fost, marturisesc, surprinsa. Eu credeam ca are deja cateva operatii estetice,  am vazut ca e imaginea unor produse cosmetice si  ma gandeam ca in afara de sport face orice pentru a arata cu 20 de ani mai tanara. Si ce e rau in asta, pana la urma? Imi plac chiar si mie femeile frumoase. Va spun sincer ca ma uit si eu pe strada si admir si ma bucur cand vad o femeie frumoasa. Ma aflu in pozitia inca fericita de a spune clar si raspicat ca am doar 29 de ani si ma simt foarte tanara si mi se zice ca si arat inca. Ok, cand intalnesc pe cineva de 19 parca ma simt si eu brusc mai coapta si parca imi piere si glasul... Una pestea alta, de curand am inceput sa fac practica intr-un azil de batrani si intr-o dimineata am intrebat-o la prima ora pe o doamna, o adevarata doamna sincer, care abia se trezise cati ani are. Ea s-a uitat la mine, la infirmiera cu care eram si i-a zis ''Auzi intrebare de dimineata... Cati ani am?! Pai crezi ca eu mai stiu?! :))'' Cateodata ma joc si imi imaginez cum o sa arat si eu peste ani. Am decis sa nu ma vopsesc si sa imi las firele albe la vedere. Sunt curioasa daca o sa ma tin de cuvant. Apoi cred ca si riduri o sa am de la atata ras, mirat si strambat. Cat despre kilogramele in plus, am facut un pact atat cu sotul, cat si cu mine sa raman in limite apetisante :))
Va doresc sa treaca cat mai multi ani peste voi, intr-un mod cat mai frumos :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...
A fost frumos sa descoperim impreuna 'Fericirea de dupa granita'. Cine este curios sa citeasca si nu a primit cartea sau nu a ajuns la petrecerea noastra, este invitat la interactiune.Lista mesagerilor, adica a celor dispusi sa impartaseasca cartea si sa o imprumute este actualizata. Nu va fie teama si scrieti un mail, imprumutati cartea si deveniti la randul vostru mesager   :)