Treceți la conținutul principal

Romania/ de vanzare

Sincer va spun ca ma simt ca dupa o dieta. Doar ca eu nu am tinut una in aceasta perioada... Ma simt asa pentru ca am revenit acasa si imi e pofta de orice, parca si aerul e mai proaspat si ziua e mai lunga si casa noastra arata extraordinar si painea e mai buna si prosoapele miros minunat si florile sunt mai frumoase si strazile sunt mai curate si tot asa... Da, Grazul ma face sa ma simt in prezent mai acasa decat propria mea casa din tara in care m-am nascut. Pardon, nu mai sunt proprietara pentru ca am vandut-o de curand!! :) Este interesant si ciudat si pentru mine sa constat asta dupa nici macar 2 ani de cand traiesc in alta parte...

A fost o luna in care mi-am amintit cum este sa nu crezi in cuvantul dat "Haideti doamna chiar ati luat-o de buna??!..." in care mi-am amintit ca in Romania toti intarzie, in care "banutii" intra greu sau se obtin mai greu de la stat sau privat decat atunci cand ii cotizezi tu, in care am intalnit barbati mai impulsivi sau nehotarati decat femeile atunci cand cumpara o casa, in care am ajuns sa ma transform intr-un client monstru si care striga precum porcul din reclama la pate Antrefrig atunci cand o functionara ii explica cum sta treaba in Romania si ca NU SE POATE, da?
 
Domnisoare cu fusta fffffffff scurta care lucreaza la Enel si butoneaza telefonul personal in timp ce tu astepti peste o ora la rand si cele tinere si frumoase si CAM ATAT care preferau sa frece toata ziua... orice altceva decat un client si ma trimiteau pe mine sa discut cu robotul Maria mi-au facut ziua :) Acum rad, atunci as fi vrut sa le strang de gat. La un moment dat daca mai auzeam un NU SE POATE cred ca explodam. Parca a fost mai bine la Taxe si Impozite Amzei decat la ING sau BRD. Parca m-a inteles mai bine tipa care butona xeroxul de la Evidenta Populatiei decat agentul de la Asigurari de Viata care se mandreste cu banca internationala la care lucreaza el, dar care are politici din lumea absurdului... Triste erau si momentele in care calculam in Euro preturi la diverse alimente din magazinele bucurestene sau taxe sau bilete de tren si imi dadeam seama cu un nod in gat ca da, Romania s-a aliniat la preturile europene... Momentan alinierea e DOAR la preturi...
 
A fost o luna experimentala, disproportionata, impartita intre carat de mobila si primit vizionari si un film european vazut spontan intr-o sala veche de cinema sau la un festival in aer liber, negocieri cu agentii imobiliari si cate o scurta intalnire cu prieteni vechi in locatii superbe din Bucuresti, pe la Cercul Militar, Caru' cu bere, superba terasa de la Hotel Residence sau in Gradina Verona, dat cu mopul prin casa pustie si alesul verighetelor pentru nunta, am dormit in aproape toate conditiile posibile, acasa, la prieteni, la hotel, am mers cu toate mijloacele de transport intr-o luna, ne-am trezit in strigatele tiganilor care cautau fier si sticle goale, dar si in linistea Predealului, ne-am racorit in muzee dar si la terase sau in dusul din apartamentul pus in vanzare si cel mai important este ca am fost in tot acest timp IMPREUNA. 24 de ore din 24. Iti multumesc inca o data cu aceasta ocazie dragul meu :)

Important este ca am reusit sa ne atingem obiectivul si dincolo de asta am reusit sa va revad pe mare parte din voi, dragii mei, si imi cer iertare fata de cei pe care nu am reusit sa ii vad in acest an. Sper sa ne revedem candva, undeva, online sau real din nou, in Romania sau in alta tara :) Pana atunci, va urez: Cautati si va bucurati de normalitate!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum