Apropo de cum ajung mesajele la noi chiar si din cele mai neasteptate surse. Astazi m-am uitat la un film pe care am tot evitat sa il vad, nu stiu de ce, poate ca nu mi-a inspirat mare lucru titlul "Speed Racer"
Povestea e relativ simpla, ne nastem cu un har, un talent, unii ne dam seama de el foarte devreme, altii mai tarziu, uneori le facem probleme chiar si parintilor cu talentul nostru pe care acestia inca nu stiu cum sa il catalogheze, ADHD :))) sau exprimarea unui talent inca de fragezi cand nimeni nu e pregatit pentru asta, nici familia, nici invatatoarea, poate nici societatea... Tipul chiar s-a nascut asa, pilot, talentat si viziunea pe care a avut-o in clasa primara, cand deranja colegii si enerva profesoara, cu el busind alte masini, castigand, auzind multimea cum urla de bucurie, blituri, victorie, sampanie, imbratisari chiar devine realitate. El a crezut in el, parintii lui au crezut in el, toata lumea a crezut in el pana la urma... si s-a implinit.
Asa si eu astazi, mi-am dat seama, fara sa fi avut prin generala un vis revelator cand deranjam colegii, ca astazi pentru prima chiar am crezut ca voi avea sansa sa fiu remarcata si aici din punct de vedere profesional. Pana acum, oricat de des si de variat as fi auzit asta de la familie, prieteni, oameni care ma cunosc cat de cat si stiu ce am facut, eu personal am crezut ca este un lucru imposibil sau poate nu chiar imposibil ci de pus undeva pe un raft foarte sus...
Astazi am plecat de acasa deschisa sa primesc tot ce are mai bun aceasta zi. Si am primit. Cel mai frumos dar este faptul ca in sfarsit am crezut eu asta iar acum simt efectiv cum aceasta dorinta aflata undeva in Univers este alimentata de mine. Parca si vad un balon si pe mine care ma preocup sa ramana sus, dau din maini, ii fac vant, suflu, ii ofer energie pentru a-si mentine echilibrul... acolo sus...
Cred ca acesta este momentul cel mai puternic care se poate produce intre posesor si visul sau :))) Un sfarsit de saptamana plin cu vise inaltatoare va urez!
Povestea e relativ simpla, ne nastem cu un har, un talent, unii ne dam seama de el foarte devreme, altii mai tarziu, uneori le facem probleme chiar si parintilor cu talentul nostru pe care acestia inca nu stiu cum sa il catalogheze, ADHD :))) sau exprimarea unui talent inca de fragezi cand nimeni nu e pregatit pentru asta, nici familia, nici invatatoarea, poate nici societatea... Tipul chiar s-a nascut asa, pilot, talentat si viziunea pe care a avut-o in clasa primara, cand deranja colegii si enerva profesoara, cu el busind alte masini, castigand, auzind multimea cum urla de bucurie, blituri, victorie, sampanie, imbratisari chiar devine realitate. El a crezut in el, parintii lui au crezut in el, toata lumea a crezut in el pana la urma... si s-a implinit.
Asa si eu astazi, mi-am dat seama, fara sa fi avut prin generala un vis revelator cand deranjam colegii, ca astazi pentru prima chiar am crezut ca voi avea sansa sa fiu remarcata si aici din punct de vedere profesional. Pana acum, oricat de des si de variat as fi auzit asta de la familie, prieteni, oameni care ma cunosc cat de cat si stiu ce am facut, eu personal am crezut ca este un lucru imposibil sau poate nu chiar imposibil ci de pus undeva pe un raft foarte sus...
Astazi am plecat de acasa deschisa sa primesc tot ce are mai bun aceasta zi. Si am primit. Cel mai frumos dar este faptul ca in sfarsit am crezut eu asta iar acum simt efectiv cum aceasta dorinta aflata undeva in Univers este alimentata de mine. Parca si vad un balon si pe mine care ma preocup sa ramana sus, dau din maini, ii fac vant, suflu, ii ofer energie pentru a-si mentine echilibrul... acolo sus...
Cred ca acesta este momentul cel mai puternic care se poate produce intre posesor si visul sau :))) Un sfarsit de saptamana plin cu vise inaltatoare va urez!
Comentarii