Treceți la conținutul principal
Apropo de cum ajung mesajele la noi chiar si din cele mai neasteptate surse. Astazi m-am uitat la un film pe care am tot evitat sa il vad, nu stiu de ce, poate ca nu mi-a inspirat mare lucru titlul "Speed Racer"
Povestea e relativ simpla, ne nastem cu un har, un talent, unii ne dam seama de el foarte devreme, altii mai tarziu, uneori le facem probleme chiar si parintilor cu talentul nostru pe care acestia inca nu stiu cum sa il catalogheze, ADHD :))) sau exprimarea unui talent inca de fragezi cand nimeni nu e pregatit pentru asta, nici familia, nici invatatoarea, poate nici societatea... Tipul chiar s-a nascut asa, pilot, talentat si viziunea pe care a avut-o in clasa primara, cand deranja colegii si enerva profesoara, cu el busind alte masini, castigand, auzind multimea cum urla de bucurie, blituri, victorie, sampanie, imbratisari chiar devine realitate. El a crezut in el, parintii lui au crezut in el, toata lumea a crezut in el pana la urma... si s-a implinit.

Asa si eu astazi, mi-am dat seama, fara sa fi avut prin generala un vis revelator cand deranjam colegii, ca astazi pentru prima chiar am crezut ca voi avea sansa sa fiu remarcata si aici din punct de vedere profesional. Pana acum, oricat de des si de variat as fi auzit asta de la familie, prieteni, oameni care ma cunosc cat de cat si stiu ce am facut, eu personal am crezut ca este un lucru imposibil sau poate nu chiar imposibil ci de pus undeva pe un raft foarte sus...
Astazi am plecat de acasa deschisa sa primesc tot ce are mai bun aceasta zi. Si am primit. Cel mai frumos dar este faptul ca in sfarsit am crezut eu asta iar acum simt efectiv cum aceasta dorinta aflata undeva in Univers este alimentata de mine. Parca si vad un balon si pe mine care ma preocup sa ramana sus, dau din maini, ii fac vant, suflu, ii ofer energie pentru a-si mentine echilibrul... acolo sus...

Cred ca acesta este momentul cel mai puternic care se poate produce intre posesor si visul sau :))) Un sfarsit de saptamana plin cu vise inaltatoare va urez!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astazi am luat contact cu un afis de campanie electorala. Culoarea de fundal: ciclam, font-urile: indraznete, poza: o doamna cu o freza naturala si care sfideaza fixativul, cadru strans si o bluza casual, sloganul: Mai mult pentru tine!  Mi-a atras atentia deoarece imi era proaspata imaginea afiselor din Bucuresti. Acelasi albastru-gri, costume negre si apretate, zambete fortate si mesaje care suna la fel de ani de zile.  Nu stiu nimic despre Frau Xulescu de pe afis insa stiu sigur ca desi stau de doar doua zile in acest oras mi-a atras atentia din prima. Si nu este vorba despre amplasamentul afisului, pentru ca langa se afla promovata si cea mai noua crema de corp si cea mai buna paine de la Billa, ci despre comunicare!!!! despre modul in care vorbesc culorile, cuvintele si imaginea.  
De fiecare data cand ceva nu functioneaza pare ca intoarcerea la baza, la acele mici ritualuri care de fiecare data functioneaza reprezinta cea mai buna solutie. O lingura de faina si brusc sosul de ingroasa, putina soda pe pata si brusc dispare, o noua frizura in cazul doamnelor si parca kilogramele in plus nu mai sunt asa de apasatoare, un dus fierbinte dupa o zi lunga si parca viata nu e mai brusc asa de grea; Cred ca fiecare are propria reteta sau ar fi bine sa isi gaseasca una :) In cazul meu pare ca o meditatie ajuta de fiecare data cand banii nu sunt suficienti, cand mintea e plina de ganduri si nu e loc de invatat, cand sarbatorile bat la usa si ne dorim sa fie totul perfect, desi stim ca nu suntem perfecti, cand se apropie un nou examen si presiunea e tot mai mare, cand desi am zis ca o sa ne spunem ce avem de spus, parca tot mai usor comunicam cand se umple paharul si ajungem la limita... Vine cu timpul, cu varsta, cu exercitiu, prin experimentat diferite solutii, dar imp...
In ultima vreme am parte de tot felul de surprize placute. De fapt, nu este o surpriza faptul ca am parte de surprize, chiar mi-am dorit acest lucru : ) Aseara cand asteptam autobuzul, m-am trezit in fata ochilor cu un autobuz condus de insusi Mos Craciun, vesel si tanar, iar autobuzul sau era foarte frumos decorat: luminite albastre, beteala in jurul barelor, jucarii prinse cu funde de scaune, globuri imprastiate peste tot, muzica si muuulta energie pozitiva si doua Craciunite (nu genul acela sexi de Craciunita, ci stilul Doamna Craciunita) care strangeau bani pentru nu stiu ce.  A fost interesant sa observ reactia oamenilor care se urcau in acest autobuz magic, care ne purta in lumea recunostintei si a bunatatii! Absolut toti au calatorit cu zambetul pe buze si au fost surprinsi intr-un mod placut si … au donat. PS: De incercat (e verificata si de mine : )) : La finalul unei zile vizualizati cum anume s-a desfasurat ziua. Dupa ce parcurgeti tot filmul si retraiti ziua ...