Treceți la conținutul principal
Zilele acestea am facut o mica pauza de Internet, socializare virtuala etc si cred ca mi-a prins bine pentru ca am ajuns la niste concluzii. Atunci cand facem doar ce ne face placere, cu cine ne dorim si cum si cand suntem fericiti, energici si plini de bucurie. Aceasta afirmatie se poate aplica la viata profesionala, relatii, hobbyuri etc... Pe scurt, ati observat ca atunci cand nu vreti sa va vedeti cu cineva incepeti sa inventati scuze, sa mintiti poate, sa aveti un sentiment ciudat de agitatie. Sau cand nu mai sunteti fericiti cu jobul actual, incepeti sa cautati motive sa nu mergeti la lucru, va treziti greu sau de cand suna ceasul va ganditi ca nu mai vreti sa mergeti acolo si atunci incepe... Corpul vostru primeste clipa de clipa aceste mesaje si incepe sa reactioneze la ele. Asa apar problemele de sanatate de multe ori. Cu cea mai buna intentie corpul reactioneaza la cerintele noastre si reactioneaza la gandurile si emotiile noastre in diferite feluri, dureri de stomac, dureri de cap, de spate si asa mai departe. Exista o carte geniala pe aceasta tema, un dictionar "Marele dicţionar al bolilor şi afecţiunilor", cred ca este util sa se afle in biblioteca fiecaruia. 
Este un pret scump pe care il platim daca mergem pe calea asta si ignoram mesajele pe care ni le trimite corpul nostru... 

Cred ca am scris acest post dupa ce l-am vazut pe Leo ieri atat de fericit alaturi de motocicleta lui, fericit cu acest hobby si prieteni care il impartasesc, dupa ce am vazut-o pe buni bucurandu-se de cateva zile linistite si de iubire, dupa ce ma observ pe mine si modul in care ma simt cand ceva imi face placere... Simt in tot corpul meu ca fac ce e in deplina armonie cu mine. Lucrurile acestea nu mi-au fost asa de clare de la inceput si uneori imi scapa si mie... Insa ma regrupez :)) si ma intreb care e de fapt motivul adevarat de fiecare data cand evit sa vad pe cineva sau nu ma inteleg cu cineva sau nu mai vreau sa merg undeva sau ma doare ceva... :) Cu alte cuvinte, te frustrezi la job sau pur si simplu nu iti place? (da, stiu ca toti platim chirie, rate, cumparam chestii) mai bine renunta la job decat la sanatate. Daca o sa te simti bine si o sa iti recapeti starea de sanatate cu siguranta o sa ai energie pentru un nou inceput si un nou job. Te simti mai degraba trist si bolnav intr-o relatie decat fericit? Renunta la cel de langa tine decat la tine si la starea ta de sanatate. Chiar daca o sa ai parte de o perioada singur, linistea iti va da sansa sa te regasesti si sa te deschizi fata de altcineva. Te simti limitat sau nu iti gasesti locul in tara in care traiesti? Cauta solutii pentru a te muta in alta parte. Renunta la toate "pietrele de moara" casa, masa, masina etc si da-ti sansa sa iti gasesti locul pe lumea asta. Am butonat mai devreme televizorul si am dat peste Deepack Chopra intr-un interviu cu Oprah... I-am citit cartile, am vazut poze cu el insa a fost foarte interesant sa il vad asa la TV. A renuntat si el la stilul de viata american si a ales sa fie calugar budist pentru o vreme. Ei bine si de la confort a trecut la cersit pe strada pentru hrana zilnica. Este extraordinar de recunoscator pentru aceasta experienta. Se pare ca "renuntarea" este o cale pe care au ales-o foarte multi invatatori spirituali. Si se pare ca nu este chiar "renuntarea", nu au pierdut dimpotriva, au castigat, au primit, s-au implinit :) Ceea ce va doresc si voua!
 

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum