Treceți la conținutul principal
Astazi mi-am inceput ziua urmand unul dintre multele sfaturi date de Dalai Lama si anume: petrece niste timp singur in fiecare zi. Este o dimineata nehotarata in Graz. Desi e iulie afara pare un trecut septembrie :) Ploaua si e racoare, pasarelele canta, au sunat clopotele de la biserica, am auzit si un copil plangand insa habar nu am de unde vine plansul lui ca printre vecini nu avem tineri parinti si la noi in casa miroase a lemn ars si aer proaspat :) Dupa o cafea, o sesiune de Reiki si cateva flashuri cu momente recente, stateam si ma gandeam la cum au evoluat lucrurile in viata mea si implicit si a iubitului meu din iarna incoace... Atunci am calatorit in Romania singura, pe o vreme total nefavorabila, orbita efectiv de telul meu. Da, am avut in minte un obiectiv foarte important si se pare ca a fost un moment declansator in viata mea. Poate pentru ca aveam nevoie de o reconectare la locul natal, poate pentru ca mi-a facut bine sa ma revad cu oameni dragi, poate pentru ca am stat 3 zile cu mentora mea... 

Au urmat apoi cateva luni in care am luat niste decizii cat poate nu am luat in ani. In cateva luni am reusit sa imi rezolv niste intrebari interioare pe care nu le-am descifrat sau, mai trist, FORMULAT ani de zile. In acest scurt timp, mi-am recapatat increderea in viata cred. Am tot stat si m-am intrebat si cred ca totul se reduce la asta de fapt, la increderea pe care o ai in cel de langa tine, in viata in general, in ideea ca orice iti doresti si lucrezi activ pentru a se materializa chiar... se implineste :))) Oricine vrea sa imi demonteze teoria asta poate sa stea langa mine si sa trancaneasca cat vrea ca nu ma poate convinge si intoarce din drum. Am simtit-o si o simt pe pielea mea zi de zi. Vrei sa traiesti o viata extraordinara? (a nu se uita ca acest "extraordinar" pentru mine inseamna ceva) Revenind la intrebarea "Vrei sa traiesti o viata extraordinara?" Doreste-ti in primul rand si apoi fa ceva in acest sens. Einstein definea "nebunia" ca pe: doing the same thing over and over aganin and expecting different results. 

Asa am ajuns si eu in acest punct in care ma minunez efectiv la cum reusim :) Mi se pare ca am fost purtati pe palme de cineva si am reusit astfel sa trecem prin toate incercarile si sa obtinem tot ce ne-am dorit. Interesant este faptul ca atunci cand ne aflam in impas timpul pare sa treaca mult mai greu, apare si oarece stare de incordare, iar acum cand am reusit sa trecem peste toate obstacolele mi se pare ori ca ne-am organizat extraordinar de bine si sunt mandra de noi doi in conditiile in are lucram amandoi muuult timp, ori ca dorinta si increderea noastra ca vom reusi au fost mult mai puternice decat obstacolele ori ca pur si simplu facem o echipa buna, ori ca e important sa ne dorim amandoi la fel de mult... Dar acum efectiv ma simt usoara si bucuroasa. Ma uit in spate si admir precum un zidar ce am construit impreuna in perioada asta si am toata increderea ca vom duce constructia mult mai departe :) Am reusit si de data asta sa tranform un post in ceva "despre noi" :))) pornind de la o tema generala. Tot ce vreau sa transmit este ca dorintele ni se implinesc daca ne dorim cu adevarat :) Poate cei care ma cunosc de mai multi ani si care au trait alaturi de mine ca prieteni, colegi de lucru, amici etc vad diferenta. Acum revin la acel "extraordinar" atat de diferit pentru fiecare dintre noi cu care "masoara" fiecare. Insa eu cred ca cea mai buna masuratoare ne-o facem noi insine pentru ca doar noi stim cum ne simtim in interior :) acolo unde nu vede nimeni altcineva :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum