Treceți la conținutul principal
Astazi este o zi speciala. Este o sambata normala in care lucrez si totusi este o zi speciala... este ziua noastra :) si asa am mai pus o luna la buchetel :)) Ei bine si asa cum astazi este o sambata normala insa totusi foarte speciala am reusit sa imi pastrez un anumit ritm si sa imi pastrez totusi si mintile :)) si sa nu ma pierd cu firea in fata sutelor de turisti care in loc sa isi piarda vremea in muzeele si gradinile racoroase din Graz au stat la mine in H&M si au inhalat praf si scame si au cumparat haine cu 3 si 5 euro... Partea mai putin buna e ca m-am inecat ca tiganul la mal cum zice romanul. Dar deja imi e frica sa mai zic asta pentru simplul fapt ca aici esti acuzat de discriminare din orice :)) iti e si rusine sa ii zici unei tipe negrese ca nu mai ai tricouri negre ci doar albe :)) Asa ca reformulez, cum se ineaca romul la mal :))) Revenind... DA, am explodat putin. Si am vizualizat instant un vulcan care erupe, ca tot m-am uitat la documentare cu placi tectonice si vulcani in ultima vreme... 


DAR mi se pare o reactie normala. Sincer. Imaginati-va cum ar fi sa nu izbucnim niciodata... S-ar strange tot intr-un loc si ar creste si ar creste si tot creste pana cand.... ar face o singura data BUUUM :)) Ei bine astazi, o sambata normala si totusi speciala, mi-am seama ca iubitul meu chiar ma cunoaste si poate ca e mai bine pentru el si noi din moment ce pornim la drum impreuna prin viata :)) Cu ocazia aniversarii noastre am primit un buchet de flori, iar fircare floare din buchet a fost aleasa de el. Astfel m-a surprins cu flori de soc, trandafiri mici, ortensii si garofite :) Exact ce as fi ales si eu :) Multumesc dragul meu :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum