In acest sfarsit de saptamana am crezut ca am ajuns in Rai... Sincer va spun ca atunci cand am ajuns la destinatie am crezut ca sunt in alta lume. E adevarat ca ne aflam la altitudine, insa doar la 1200 m... Ei bine nu degeaba ni se recomanda sa stam in linisteeeeeee si in natura. Cand am ajuns cu iubitul meu la hotel am vazut tot felul de oameni +40 de ani in halat si papuci, cu fata usor sifonata de la somn sau masaj si ne-am zis: "Super! inca un hotel plin de pensionari si noi suntem singurii de pana in 35 de ani:)))" Nu a fost chiar asa insa pot spune ca a fost o experienta utila si poate chiar aveam nevoie de ea mai ales ca intram amandoi pe ultima suta de m de celibat :)) Nu stiu exact daca aceasta vacanta chiar a fost un cadou in semn de Adio Burlacie :)))

Revenind, ei bine asa imi imaginez ca au stat si altii inaintea noastra 
:) Au stat in padure, in pesteri, pe munte, izolati de parerile altora, de stimuli de tot felul si s-au gandit. Asa si noi... poate mai putin seriosi decat marii invatati ai lumii, ne-am dat intr-un balansoar avand la picioare munti si vai, apusul si rasaritul, gandindu-ne la cum am ajuns noi sa obtinem aceste daruri in viata. 

"Suntem asa de norocosi sa ne aflam in acest loc minunat...sa fim fericiti...nu crezi?!" La care iubitul meu, mai serios si pragmatic asa din fire, imi zice: "de ce vorbim despre noroc? ne-a dat cineva pe gratis aceasta calatorie? a lucrat cineva in locul nostru ca sa o putem achita? a vorbit cineva cu managerii de la firma in locul nostru ca sa obtinem liber? a rezervat cineva in locul nostru camera de hotel?...Nu, nu, nu, nu, nu ... Noi si prin ceea ce facem fiecare dintre noi pentru aceasta relatie ajungem in astfel de lucruri si ajungem sa ne simtim la final atat de "norocosi" :)