Treceți la conținutul principal
Voi aveti flashuri?:)) Mie mi se intampla uneori sa am flashuri ... mai ales in momente precum acesta cand ma bucur de o cafea in liniste. Nici nu stiu cum sa descriu mai bine acest moment in care aud pasarele de afara, am deschis fereastra si intra aer racoros, am aprins un betisor parfumat si cateva lumanari si ma simt... impacata.

Revenind la amintiri, mi-a revenit brusc in minte modul in care ma epuizam in anii trecuti :)) si cum acum, sambata, la ora 9 nu as fi avut aceasta liniste pentru ca: eram deja la Mega Image :))) caram cu masina cumparaturi si pentru mine si pentru buni, urma sa gatesc instant 2 oale cu mancare pentru toata saptamana, faceam curat, puneam rufe la spalat si ...poate pe la 15.00 eram si eu gata si plina de nervi... dar totusi poate mai reuseam sa ma bucur de ziua de sambata. Da! si astazi am pe lista astfel de activitati, insa parca astazi, acum, eu "cea noua" aleg sa le fac in alt ritm...si imi multumesc pentru asta. Corpul si mintea mea imi sunt perfect recunoascatoare ca nu le mai tin in acea strinsoare. Uneori cand vizualizez cum m-am purtat cu mine in anii trecuti imi dau seama ca am dat dovada de foarte putina delicatete, blandete, iubire si intelegere...Si totusi atunci cand ne intreaba cineva: Te iubesti? ai grija de tine? toti raspundem afirmativ! Ba mai mult, ne si enerveaza gandul ca noi am putea fi banuiti de altfel de comportament fata de noi insine... Dragilor, ca sa inchei intr-o nota pozitiva (imi pastrez optimismul si fata de vreme si astept cu drag sa apara soarele pe cer si sa ne bucuram de un wknd frumos la gradina) va spun din nou din proprie experienta, viata noastra poate sa fie cu muuult mai frumoasa, nici nu ne putem imagina cat de frumoasa poate sa fie, e nevoie doar sa facem ceva in acest sens, sa ne dorim si sa alegem schimbarea in locul resemnarii :)
Un sfarsit de saptamana minunat va doresc!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ...
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe...

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...