Treceți la conținutul principal
Astazi mi-am inceput ziua intr-un mod foarte special, poate si pentru ca a fost o zi libera :) Da, cand lucrezi in mod obisnuit, 40 de ore pe saptamana sau mai mult, cand te trezesti ca managerul tau te invita sa ai liber luni, miercuri, joi si in wknd, pe baza orelor suplimentare evident nu a ochilor mei verzi :))), te simti EXTRAORDINAR! si drept urmare incepi sa planuiesti tot felul de lucruri pentru zilele respective. Ce nu am mai facut de mult???? Pentru ce nu am avut timp??? Ce ar fi frumos sa fac???? Da, astazi la 10.00 eram deja sus acolo in locul meu preferat din Graz. La cetatea Schlossberg :) Ceata, aer rece, roua, umezeala, aburii centralelor, soarele care se vedea precum o minge pe dupa nori, nehotarat usor... de toate m-am bucurat si peste tot m-am plimbat avand niste Gotan Project in urechi repetand obsesiv cat sunt de happy pentru ca pot face asta la ora 10.00, lunea :)))) Au urmat si cateva taskuri de zi cu zi si apoi...iar...liniste, timp pentru mine, carti, muzica, videouri...la final se va lasa cu sport, cu prima mea ora de Pilates...:)) nu ma bazez pe faptul ca o voi intelege ci ca ii voi imita miscarile :))) Ei bine si printre toate aceste goodies s-a gasit si Oana Pellea si un filmulet de la TEDx... Mi-a placut foarte tare si va recomand sa il vedeti si voi, este tot despre viata si frumos si a nu te lasa trait de viata ci tu sa o traiesti pe ea, despre bucuria fiecarei zile si cum fiecare zi din viata noastra are povestea ei si tot asa... :)
O saptamana minunata va doresc! si profitati de fiecare clipa din ea :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum