Treceți la conținutul principal


Astazi m-am trezit cu gandul la prieteni si prietenie, la toti cei dragi din Romania si de aici. Tocmai pentru ca imi doresc sa revad mai des fetele celor dragi, am agatat pe ici pe colo prin casa cateva poze cu cativa dintre voi. In timp, dupa ce ma mai organizez imi doresc sa apara si alte poze prin casa, cu alte chipuri dragi. 
Si totusi... ce ne tine legati desi ne vedem atat de rar, vorbim atat de rar, ne scriem atat de rar...? :)Potrivit buul DEX "PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente" ... Mhhh deci este vorba asadar de un sentiment, amitiri, interese comune...:) Ei bine tot aceste elemente ne si despart. Asa se explica rupturile dintre oameni dupa ani si ani in care totusi s-au inteles bine. Au auzit de curand la o persoana foarte draga acest lucru, "Da, ma doare ca dupa 10 ani renunt asa la prietenia mea cu X".... Personal, cand traiesc o astfel de situatie (si am trait-o chiar si eu de curand) incerc sa ma uit tocmai la aceste elemente : sentiment???? mmm mai exista? interese comune???? si de ce natura sunt acestea??? si totusi ne respectam reciproc???? sau este o relatie de genul unul vine se plinge, varsa sacul si se asteapta de la celalalt prieten doar sa asculte, sa inghita si sa fie acolo de fiecare data??? ne acceptam sau ne judecam??? Ei bine, personal imi place ca prietenii mei sa ma vada si simta chiar asa cum sunt eu 100% si sa nu pozez in ceva conform si potrivit cu asteptarile lor si principiile si valorile lor de viata. Cred ca in momentul in care "ne dezamagim" la acest capitol apar si anumite schimbari in prietenia noastra.
Acum pot spune ca sunt una dintre cele mai norocoase fete din lume. Sunt prietena unor oameni minunati care contrar distantei, nu m-au uitat, ceea ce inseamna enorm pentru mine. Tocmai de aceea astept de fiecare data cu sufletul la gura momentul in care pornesc catre Romania si ii revad pe cativa dintre ei, promitandu-mi ca data viitoare o sa ii revad pe altii si tot asa :) Va multumesc pentru prietenia acordata de atatia ani :)
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Astazi am luat contact cu un afis de campanie electorala. Culoarea de fundal: ciclam, font-urile: indraznete, poza: o doamna cu o freza naturala si care sfideaza fixativul, cadru strans si o bluza casual, sloganul: Mai mult pentru tine!  Mi-a atras atentia deoarece imi era proaspata imaginea afiselor din Bucuresti. Acelasi albastru-gri, costume negre si apretate, zambete fortate si mesaje care suna la fel de ani de zile.  Nu stiu nimic despre Frau Xulescu de pe afis insa stiu sigur ca desi stau de doar doua zile in acest oras mi-a atras atentia din prima. Si nu este vorba despre amplasamentul afisului, pentru ca langa se afla promovata si cea mai noua crema de corp si cea mai buna paine de la Billa, ci despre comunicare!!!! despre modul in care vorbesc culorile, cuvintele si imaginea.  
De fiecare data cand ceva nu functioneaza pare ca intoarcerea la baza, la acele mici ritualuri care de fiecare data functioneaza reprezinta cea mai buna solutie. O lingura de faina si brusc sosul de ingroasa, putina soda pe pata si brusc dispare, o noua frizura in cazul doamnelor si parca kilogramele in plus nu mai sunt asa de apasatoare, un dus fierbinte dupa o zi lunga si parca viata nu e mai brusc asa de grea; Cred ca fiecare are propria reteta sau ar fi bine sa isi gaseasca una :) In cazul meu pare ca o meditatie ajuta de fiecare data cand banii nu sunt suficienti, cand mintea e plina de ganduri si nu e loc de invatat, cand sarbatorile bat la usa si ne dorim sa fie totul perfect, desi stim ca nu suntem perfecti, cand se apropie un nou examen si presiunea e tot mai mare, cand desi am zis ca o sa ne spunem ce avem de spus, parca tot mai usor comunicam cand se umple paharul si ajungem la limita... Vine cu timpul, cu varsta, cu exercitiu, prin experimentat diferite solutii, dar imp...