Treceți la conținutul principal
Astazi am invatat o lectie foarte importanta numita "perseverenta" intr-un mod foarte simplu si neasteptat.
Asa cum ati putut vedea pe net peste tot am bijuterii de la Ova society de vanzare in Austria si.... astazi am vrut sa le pozez si cateva lanturi, mai exact 4 coliere cu lant lung s-au incurcat. un ghem, efectiv un ghem de lant si 4 bile. And now, what????!!!! in primele 4 secunde mi-a venit sa le rup, arunc pe geam, distrug cu totul insa mi-am zis ca e munca lui Alice si nu ar fi ok. 
Apoi un lucru magic s-a intamplat! am inceput sa cred si sa imi doresc sa desfac acel nod. Exact ca o situatie care pare fara iesire, solutii, scapare. Am inceput prin a "lasa cat mai larg" lanturile...le relaxam, ca si cum noi pusi intr-o situatie de genu asta ne luam acel respiro... si ne retragem putin, respiram, ne relaxam...apoi m-am uitat la toate si la nod, incercand sa vad care e mai usor de scos. Precum noi cand aflati intr-un blocaj analizam...incet incet variantele. Apoi am inceput sa lucrez cu fiecare lant in parte, pe rand, alternand... Precum noi si solutiile pe care le probam pana cand o gasim pe cea mai buna sau mixul de solutii facut pentru a iesi din "nod"... Intr-un final am reusit sa le despart si am tipat URA!!!! AM REUSIT! am fost mandra si bucuroasa ca am crezut ca reusesc si am reusit.
A fost o lectie de rabdare, incredere, perseverenta, indemanare:)) si ma bucur pentru ca am primit-o. drept urmare acum lanturile stau separat, atarnate de lustra :)) e safe si sigur nu se va forma nici un nod.
Asadar, invatati, invatati, invatati din lectiile mici de viata :D


 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum