Astazi am avut o revelatie foarte interesanta privind oamenii. Cred ca oamenii simt frica sau slabiciunea precum cainii sau animalele in general. Asa se explica faptul ca undeva, acolo, exista in multi aceasta nevoie de a musca, ca sa zic asa...
Desi a fost o zi frumoasa care s-a lasat cu ploaie si desi e aniversarea relatiei noastre astazi am invatat ceva, de fapt am repetat exact ca la un examen, am avut o restanta si cred ca nu am luat-o nici de aceasta data, la capitolul adaptare la cultura, la loc, la asteptari, la acest "cum facem noi aici lucrurile" si la a lua oamenii fix asa cum sunt fara a avea prea mari asteptari. Iubitul meu zice des ca eu traiescc intr-o alta lume, in care oamenii nu mint, nu au interese si nu mananca kkt doar ca sa dea bine in fata sefului...sunt atenti la cei din jur si le pasa... au bun simt... Ei bine eu vad tot mai des in jur oameni care nu cred un ceilalti si se tem ca cineva "le-o coace" sau pozeaza in fericiti si fresh desi sunt obositi si lipsiti de chef...si atunci ma intreb eu cat mai pot sta in lumea mea cand din ce in ce mai mult sunt in lumea despre care imi povesteste Leo...
Eu cred in continuare ca solutia o gasesc in mine si in modul in care imi pot intelege/accepta emotiile (sau nu :)) ) si intr-o anumita masura in a ma adapta la mediu, dar asta cu o singura conditie: sa nu ma pierd, sa nu ma las schimbata in alta persoana doar pentru a fi parte din unitate, grup etc... 
Imi place foarte tare lumea in care traiesc eu si va rog sa nu intelegeti gresit, nu sunt mai buna sau mai presus decat altii insa cred in bine neconditionat inca si in armonie...si mi-ar placea sa raman asa:)

O seara buna va urez!