Mi-am inceput acest wknd iubind :)) insa pe langa asta, cu cafeaua langa mine am deschis laptopul si intr-o liniste deplina, in sufragerie, avand chiar eu o revelatie la un moment de dat de cat de liniste este peste tot in casa, afara, in Graz (e sarbatoare nationala, tot e inchis, toti sunt plecati din oras sau stau in liniste in casele lor zgribuliti sub patura de cele cateva grade)..asa, revenind, m-am pus sa le scriu oamenilor dragi e-mailuri cu vesti despre mine si multe intrebari despre ei... Apoi am dat o tura pe Facebook si... ma bucura extraordinar sa va vad fericiti, cu copilasii la birou, cu iubitii in vacante, cu noi prajituri inventate pentru a face oamenii mai bucurosi si mai dulci, ciocnind, iubind, razand la cei dragi de acasa pe Skype, imbratisand oameni la randul vostru, ma bucura sa citesc despre noile voastre proiecte si planuri, sa aflu despre reusitele voastre la maratoane :) sa va vad alaturi de alti oameni dragi, imortalizand momente, rasarituri, apusuri, colegi deghizati in printese :)))) ... Imi da o enorma energie sa va vad fericiti si sa va stiu fericiti!!!! si asa va doresc sa ramaneti!!!!
Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza... Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Comentarii