Treceți la conținutul principal
Astazi ma simt de parca am castigat la Loto. Chiar am ras de o colega care mi-a zis intr-o zi ca eu zimbesc la job si ma port si salut de parca am castigat la Loto :)))) am si eu zile si zile :)) ca noi toti, nu?
Insa majoritatea zilelor sunt foarte norocoase si chiar le spun si celor din jur cand ma intreaba de ce sunt bine, happy, zimbesc... "Sunt foarte norocoasa"... din foarte multe puncte de vedere, de la faptul ca ma aflu acum aici, ca pot face atat de multe lucruri, ca am un corp sanatos care ma sustine sa fac atat de multe si pana la faptul ca sunt atat de iubita de familia mea, iubit, prieteni :) mie asa imi place sa cred :)))) 

Astazi este o zi si mai norocoasa pentru ca am reusit sa castig lupta cu timpul si jobul si sa includ astazi in program si ceva "pentru mine", mers la bazin, o zi libera anume in decembrie (si asa reusim sa avem o noua mica vacanta), margelele de la Alice care m-au intampinat acasa pe masa din bucatarie, dar si pentru ca un om fff drag mie a castigat ce si-a dorit de foarte mult timp; Felicitari, dragule! 

Dimineata eram destul de adormita si la 7,30 cand am inceput lucrul ma gandeam si ma mustram in sinea mea pentru ca nu apreciez 100% aceasta zi si in cateva ore mi-am schimbat atitudinea. Inchei glorios aceasta seara print-un mail spontan primit si la care am si raspuns prin minune, de la draga mea prietena Alina.  Ma bucur de fiecare data cand imi dati un semn :) voi dragilor de acolo :)

Maine se anunta zapada in oras, iar eu visez deja la zapada din decembrie. Insa astazi e acum si ... va urez noapte buna dragilor si nu uitati ca desi pare cliseistic, si este de fapt deja un cliseu, poate lipsit uneori de consistenta, traiti fiecare zi ca si cum ar fi cea mai frumoasa zi din viata voastra... si veti avea sanse mari chiar sa fie :)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...