Treceți la conținutul principal
Astazi ma simt de parca am castigat la Loto. Chiar am ras de o colega care mi-a zis intr-o zi ca eu zimbesc la job si ma port si salut de parca am castigat la Loto :)))) am si eu zile si zile :)) ca noi toti, nu?
Insa majoritatea zilelor sunt foarte norocoase si chiar le spun si celor din jur cand ma intreaba de ce sunt bine, happy, zimbesc... "Sunt foarte norocoasa"... din foarte multe puncte de vedere, de la faptul ca ma aflu acum aici, ca pot face atat de multe lucruri, ca am un corp sanatos care ma sustine sa fac atat de multe si pana la faptul ca sunt atat de iubita de familia mea, iubit, prieteni :) mie asa imi place sa cred :)))) 

Astazi este o zi si mai norocoasa pentru ca am reusit sa castig lupta cu timpul si jobul si sa includ astazi in program si ceva "pentru mine", mers la bazin, o zi libera anume in decembrie (si asa reusim sa avem o noua mica vacanta), margelele de la Alice care m-au intampinat acasa pe masa din bucatarie, dar si pentru ca un om fff drag mie a castigat ce si-a dorit de foarte mult timp; Felicitari, dragule! 

Dimineata eram destul de adormita si la 7,30 cand am inceput lucrul ma gandeam si ma mustram in sinea mea pentru ca nu apreciez 100% aceasta zi si in cateva ore mi-am schimbat atitudinea. Inchei glorios aceasta seara print-un mail spontan primit si la care am si raspuns prin minune, de la draga mea prietena Alina.  Ma bucur de fiecare data cand imi dati un semn :) voi dragilor de acolo :)

Maine se anunta zapada in oras, iar eu visez deja la zapada din decembrie. Insa astazi e acum si ... va urez noapte buna dragilor si nu uitati ca desi pare cliseistic, si este de fapt deja un cliseu, poate lipsit uneori de consistenta, traiti fiecare zi ca si cum ar fi cea mai frumoasa zi din viata voastra... si veti avea sanse mari chiar sa fie :)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum