Treceți la conținutul principal
Despre uppppsssss and doooowwwnnsss... Uneori imi este foarte greu sa imi explic trecerile de la o stare la alta, trecerile in general :)) Parca cu cat esti mai sensibil si mai deschis la tot felul de lucruri si practic poti culege o multime de roade din asta prin faptul ca esti mai prezent parca cu atata si cand e vorba de mirosit ceva dubios, un gand, o idee parca imediat se lipeste de tine si BANG!... Sau poate este doar ceva specific feminin ???:)))) DA=NU si NIMIC=normal ca am ceva!!!!! si tot asa????:)))) O sa ma gandesc intens la fazele astea si sper sa le dau de capat :)
Pana atunci imi amintesc cu placere de una dintre cele mai frumoase excursii ever, in Salzburg. Peisajul este extraordinar, fie ca mergeti pe drum national sau pe autostrada... dar e mai bine sa aveti benzina in rezervor si sa nu fiti stresati ca altfel nu va mai bucurati de priveliste prea tare ci va holbati cand la bord cand la indicatoare pentru prima benzinarie... Revenind, este prima data cand stam undeva si ne simtim practic... ca acasa :) Nu mai vroiam sa plecam acasa nici unul dintre noi :) Parca s-a oprit timpul in loc pentru casa aceea. Ma gandeam, intorsi acasa, unde ne simtim de asemenea fff bine ca poat ne simtim mult mai bine la hotel, pensiune, vila in vacanta in general pentru ca acolo toti mergem fara griji, grijile raman acasa si la hotel suntem tot timpul relaxati. Asa se face ca astazi cand am ajuns acasa, parca ce am lasat, griji, stress, ganduri, tot ce am lasat cand am plecat "ne-a intampinat" si ...cum spuneam si la inceput... ups and downs... Dar important este ca ne gandim deja cand ne vom intoarce acolo... curand :)
si tot curand, o sa revin si eu cu poze.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...