Treceți la conținutul principal
Despre uppppsssss and doooowwwnnsss... Uneori imi este foarte greu sa imi explic trecerile de la o stare la alta, trecerile in general :)) Parca cu cat esti mai sensibil si mai deschis la tot felul de lucruri si practic poti culege o multime de roade din asta prin faptul ca esti mai prezent parca cu atata si cand e vorba de mirosit ceva dubios, un gand, o idee parca imediat se lipeste de tine si BANG!... Sau poate este doar ceva specific feminin ???:)))) DA=NU si NIMIC=normal ca am ceva!!!!! si tot asa????:)))) O sa ma gandesc intens la fazele astea si sper sa le dau de capat :)
Pana atunci imi amintesc cu placere de una dintre cele mai frumoase excursii ever, in Salzburg. Peisajul este extraordinar, fie ca mergeti pe drum national sau pe autostrada... dar e mai bine sa aveti benzina in rezervor si sa nu fiti stresati ca altfel nu va mai bucurati de priveliste prea tare ci va holbati cand la bord cand la indicatoare pentru prima benzinarie... Revenind, este prima data cand stam undeva si ne simtim practic... ca acasa :) Nu mai vroiam sa plecam acasa nici unul dintre noi :) Parca s-a oprit timpul in loc pentru casa aceea. Ma gandeam, intorsi acasa, unde ne simtim de asemenea fff bine ca poat ne simtim mult mai bine la hotel, pensiune, vila in vacanta in general pentru ca acolo toti mergem fara griji, grijile raman acasa si la hotel suntem tot timpul relaxati. Asa se face ca astazi cand am ajuns acasa, parca ce am lasat, griji, stress, ganduri, tot ce am lasat cand am plecat "ne-a intampinat" si ...cum spuneam si la inceput... ups and downs... Dar important este ca ne gandim deja cand ne vom intoarce acolo... curand :)
si tot curand, o sa revin si eu cu poze.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum