Si ... incepe un nou an scolar si vad tot mai des la noi in magazin, la H&M, parinti care vin cu adolescentii lor sa isi cumpere chestii pentru scoala. Ei...vor banii parintilor si se roaga sa plece mai repede sa nu ii mai scaie ce blungi sa isi ia, de ce la pretul ala, de ce sunt deja rupti si tot asa. Parintii.... unii sunt acolo, altii nu. Unii sunt ca niste simple portofele, altii...chiar sunt alaturi de copiii lor si le face placere si impreuna fac o echipa frumoasa, le aduc haine la cabina, chiar si pustilor le face placere sa aleaga impreuna cu mamele lor sau tatii lor haine... Chiar astazi am vazut un tata adorabil care isi conducea fiica prin labirintul jeansilor... :)) dar acestea sunt exceptii. Majoritatea sunt destul de tensionati...si ies din magazin cu plasele pline si fetele la fel de incordate cum au intrat...
DE CE OARE?... stau si eu si ma intreb amintindu-mi cum era cand eu eram pustoaica si nu-mi doream decat banii alor mei si sa ii cheltuiesc pe cea mai misto pereche de blugi...
Cu singuranta m-am uitat altfel la familii in perioada asta dupa ce am citit un pasaj foarte interesant in una din cartile semnate de Tolle despre parinti si ROLUL DE PARINTE. Unul dintre paragrafele care mie mi-au atras atentia a fost legat de suferinta copiilor si modul in care orice parinte ar spune ca ar face orice pentru a nu trece prin suferinta propriul copil. "N-ar fi minunat sa va puteti cruta copilul de orice suferinta?! Nu, n-ar fi! Atunci nu s-ar mai dezvolta ca fiinte umane ci ar ramane superficiale, identificate cu forma exterioara a lucrurilor (...) Omenirea e menita sa transceada suferinta dar nu in felul in care crede egoul. Una dintre numeroasele presupuneri eronate ale egoului, unul dintre numeroasele sale ganduri amagitoare este ca "n-ar trebui sa sufar". Uneori gandul asta este transferat cuiva apropiat, "copilul meu n-ar trebui sa sufere", insa chiar gandul acesta este cel care se afla la radacina suferintei. Suferinta are un scop nobil: evolutia constiintei si arderea egoului"_ Eckhart Tolle, Un pamant nou.
Fac parte dintr-o familie in care pe cale materna, conexiunile sunt foarte puternice si... da, si in cazul meu, cel mai probabil mama mea ar vrea sa treaca prin absolut tot pentru mine pentru a ma cruta :)) tocmai de aceea probabil este si foarte greu sa taiem de fiecare data cordonul obilical... si de fiecare data momentul in care alegem sa fim independenti, alaturi de persoana iubita, in alta casa, in alt cartier se transforma intr-o dureroasa despartire... Dar probabil ca si asta e ceva normal. 90% dintre mame mi-ar spune ca si eu o sa fiu la fel cu copilul meu si o sa imi doresc sa ramane langa mine vesnic si il voi considera copil si cand va avea 70 de ani... Astept cu drag si nerabdare acel moment in care o sa fiu si eu mama si nu o sa ma mai bucur doar de copilasii prietenilor apropiati.
DE CE OARE?... stau si eu si ma intreb amintindu-mi cum era cand eu eram pustoaica si nu-mi doream decat banii alor mei si sa ii cheltuiesc pe cea mai misto pereche de blugi...
Cu singuranta m-am uitat altfel la familii in perioada asta dupa ce am citit un pasaj foarte interesant in una din cartile semnate de Tolle despre parinti si ROLUL DE PARINTE. Unul dintre paragrafele care mie mi-au atras atentia a fost legat de suferinta copiilor si modul in care orice parinte ar spune ca ar face orice pentru a nu trece prin suferinta propriul copil. "N-ar fi minunat sa va puteti cruta copilul de orice suferinta?! Nu, n-ar fi! Atunci nu s-ar mai dezvolta ca fiinte umane ci ar ramane superficiale, identificate cu forma exterioara a lucrurilor (...) Omenirea e menita sa transceada suferinta dar nu in felul in care crede egoul. Una dintre numeroasele presupuneri eronate ale egoului, unul dintre numeroasele sale ganduri amagitoare este ca "n-ar trebui sa sufar". Uneori gandul asta este transferat cuiva apropiat, "copilul meu n-ar trebui sa sufere", insa chiar gandul acesta este cel care se afla la radacina suferintei. Suferinta are un scop nobil: evolutia constiintei si arderea egoului"_ Eckhart Tolle, Un pamant nou.
Fac parte dintr-o familie in care pe cale materna, conexiunile sunt foarte puternice si... da, si in cazul meu, cel mai probabil mama mea ar vrea sa treaca prin absolut tot pentru mine pentru a ma cruta :)) tocmai de aceea probabil este si foarte greu sa taiem de fiecare data cordonul obilical... si de fiecare data momentul in care alegem sa fim independenti, alaturi de persoana iubita, in alta casa, in alt cartier se transforma intr-o dureroasa despartire... Dar probabil ca si asta e ceva normal. 90% dintre mame mi-ar spune ca si eu o sa fiu la fel cu copilul meu si o sa imi doresc sa ramane langa mine vesnic si il voi considera copil si cand va avea 70 de ani... Astept cu drag si nerabdare acel moment in care o sa fiu si eu mama si nu o sa ma mai bucur doar de copilasii prietenilor apropiati.
Comentarii