Astazi stand asa linistita in locul meu preferat din Graz si citind una dintre cartile scrise de Tolle mi-am dat seama ca si el si altii ca el sunt practic niste filosofi 'moderni', niste filosofi contemporani care studiaza de fapt in amanunt viata, moartea, iubirea, relatiile... toate capitolele importante din viata noastra, utilizand tot tezaurul lasat de altii, filosofi, artisti, cercetatori, oameni de stiinta, conducatori... Eu una asa vad toata literatura aceasta scrisa in ultimii ani despre dezvoltare personala, ca pe o noua forma de filosofie.. Iar pentru unii este de fapt chiar o noua filosofie de viata :)
Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza... Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Comentarii