Stii cum e treaba aia cu ...incerci sa faci ceva bine, pentru tine, pentru altii, ce conteaza este BINE si de fapt iese CEVA dubios, incert si supermega confuz pentru ceilalti?... Uneori ma declar Maestra in asta. Imi iese foarte bine! Uneori oamenii din jur nu inteleg de ce fac lucrurile pe care le fac sau le gandesc cum le gandesc sau le spun cum le spun sau le scriu cum le scriu sau ...pur si simplu nu ma inteleg. Poate ca nici eu nu stiu sa ma exprim sau sa ma arat sau sa ma comport. Desi multe lucruri par confuze in ceea ce ma priveste, eu stiu ca fac ce simt si pentru mine este de ajuns chiar daca uneori este greu de explicat celor din jur... ceea ce va doresc si voua! ;)
Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza... Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Comentarii