Stii cum e treaba aia cu ...incerci sa faci ceva bine, pentru tine, pentru altii, ce conteaza este BINE si de fapt iese CEVA dubios, incert si supermega confuz pentru ceilalti?... Uneori ma declar Maestra in asta. Imi iese foarte bine! Uneori oamenii din jur nu inteleg de ce fac lucrurile pe care le fac sau le gandesc cum le gandesc sau le spun cum le spun sau le scriu cum le scriu sau ...pur si simplu nu ma inteleg. Poate ca nici eu nu stiu sa ma exprim sau sa ma arat sau sa ma comport. Desi multe lucruri par confuze in ceea ce ma priveste, eu stiu ca fac ce simt si pentru mine este de ajuns chiar daca uneori este greu de explicat celor din jur... ceea ce va doresc si voua! ;)
Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...
Comentarii