Treceți la conținutul principal
Reusitele zilei: am iesit cu bine din parcarea de la IKEA, am lucrat cu colega mea ea vorbind in italiana si eu cu ea in germana :))), am surprins o persoana draga_sper:)
Am ajuns astazi la acest inventar dupa ce am trait de curand sentimentul ca imi irosesc zilele cand sunt prea obosita ca sa mai fac ceva, ca sa imi mai doresc sa ies, sa cunosc, sa sarut si tot asa. Recunosc ca nu ating pragul acesta zi de zi insa atunci cand il ating, nu prea mai conteaza nimic :)) sunt mici exceptii... Asa cum ii povesteam dragului meu ieri, "nici daca ma calca cu bicicleta unu' acum nu cred ca mai simt ceva si nu cred ca mai conteaza.."... 
Nu stiu de ce ajungem aici, de fapt stiu, pentru ca lucram putin mai mult decat de obicei sau decat e cazul...si de ce muncim putin mai mult? Pentru bani... Si banii pentru ce ne sunt utili..? Chiar am nevoie de mai mult? Si tot asa... 
Si daca stau sa despic asa de fiecare data poate intr-o zi imi dau seama ca... tot la platit o chirie ajung, cumparat lucruri, chestii utile sau mai putin utile, iesiri si vacante si asa mai departe...Si am avut surpriza neplacuta dupa mult timp sa imi dau seama ca am ajuns intr-un punct de oboseala care "m-a ajutat" sa imi pierd din atentie. Mi-am dat seama din nou cat ratez, un tip care canta superb in piata si pe care nu l-am auzit o bucata buna de timp, in mintea mea era un haos de ganduri... Si mi-am dat seama ca am inceput sa ma intorc AICI in momentul in care am observat o tipa care purta o rochie superba, lunga, vaporoasa si neagra care o facea sa pluteasca prin oras, cand am auzit muzica tipului si cand am sesizat ca inghetata mea are si bucati de bezea... Momentele astea ma fac sa imi amintesc ce bine ma simt cand sunt happy si ... AICI. Drept urmare dupa cateva ore buuuune de somn m-am trezit avand o cu totul alta perceptie despre viata, lume, o tara straina cu o limba ...straina :)) si la 4 dimineata am luat-o de la capat... inca de aceasta data cu mai mult entuziasm.
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...