Treceți la conținutul principal
Reusitele zilei: am iesit cu bine din parcarea de la IKEA, am lucrat cu colega mea ea vorbind in italiana si eu cu ea in germana :))), am surprins o persoana draga_sper:)
Am ajuns astazi la acest inventar dupa ce am trait de curand sentimentul ca imi irosesc zilele cand sunt prea obosita ca sa mai fac ceva, ca sa imi mai doresc sa ies, sa cunosc, sa sarut si tot asa. Recunosc ca nu ating pragul acesta zi de zi insa atunci cand il ating, nu prea mai conteaza nimic :)) sunt mici exceptii... Asa cum ii povesteam dragului meu ieri, "nici daca ma calca cu bicicleta unu' acum nu cred ca mai simt ceva si nu cred ca mai conteaza.."... 
Nu stiu de ce ajungem aici, de fapt stiu, pentru ca lucram putin mai mult decat de obicei sau decat e cazul...si de ce muncim putin mai mult? Pentru bani... Si banii pentru ce ne sunt utili..? Chiar am nevoie de mai mult? Si tot asa... 
Si daca stau sa despic asa de fiecare data poate intr-o zi imi dau seama ca... tot la platit o chirie ajung, cumparat lucruri, chestii utile sau mai putin utile, iesiri si vacante si asa mai departe...Si am avut surpriza neplacuta dupa mult timp sa imi dau seama ca am ajuns intr-un punct de oboseala care "m-a ajutat" sa imi pierd din atentie. Mi-am dat seama din nou cat ratez, un tip care canta superb in piata si pe care nu l-am auzit o bucata buna de timp, in mintea mea era un haos de ganduri... Si mi-am dat seama ca am inceput sa ma intorc AICI in momentul in care am observat o tipa care purta o rochie superba, lunga, vaporoasa si neagra care o facea sa pluteasca prin oras, cand am auzit muzica tipului si cand am sesizat ca inghetata mea are si bucati de bezea... Momentele astea ma fac sa imi amintesc ce bine ma simt cand sunt happy si ... AICI. Drept urmare dupa cateva ore buuuune de somn m-am trezit avand o cu totul alta perceptie despre viata, lume, o tara straina cu o limba ...straina :)) si la 4 dimineata am luat-o de la capat... inca de aceasta data cu mai mult entuziasm.
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum