Treceți la conținutul principal

Calatori in viata altora

Ati avut vreodata sentimentul ca pur si simplu faceti calatorii pe parcursul vietii in vietile altora??! 
Va apar in viata tot felul de oameni, evident nu intamplator, si stati in viata lor, o luna, 3, 7, ani, zeci de ani si la un moment dat vine alt tren si mergeti in alta calatorie sau partenerul vostru pleaca in alta calatorie si poate pe moment nu intelegeti de ce...

Eu am avut acest sentiment de multe ori si daca revad filmul celor 27 de ani si cateva luni pare si mai evident. Pot spune ca am calatorit in multe locuri, poate prea multe pentru gustul unora... dar pana la urma am facut-o pe anii, timpul, sentimentele si banii mei :)) Am ajuns in tot felul de "locuri"... Unele mai calde, altele mai reci, unele mai pline de actiune, certuri, discoteci, petreceri si alcool, altele mai linistite, poate cu mai multa rutina si siguranta, unele scurte, de doar cateva zile, altele mai lungi, de cativa ani, unele poate mai monotone, altele poate prea vesele... 

Doar nu toate calatoriile sunt la fel, nu?:)) Poate ca asa e viata de fapt: o continua vacanta in care tot calatorim si din fiecare "tara" (aka suflet) ramanem cu ceva, un obicei, o mancare cu gust amar sau dulce, o rana, un accident, poate o vanataie, sau dimpotriva, ramanem cu muuulte suveniruri, masini, case, bijuterii si blanuri, sau poate fi o calatorie in care totul e super, ca intr-o excursie cu ghid, fara incidente, totul planificat riguros...  si sunteti in calatoria respectiva si astazi :D

Personal imi place aceasta idee si ma face sa accept mai usor ideea ca avem nevoie de aceste calatorii pentru a ne cunoaste pe noi insine in primul rand si pentru a afla care este "locul" potrivit pentru noi... Unde se opreste calatoria? Se opreste vreodata? Sau este a never ending journey...? :))) 

Cred ca am tot auzit oamenii vorbind despre vacante si am devenit melancolica, anul acesta vacantele mele fiind scurte si dese.. Cat despre "calatorii" pot spune ca ma aflu intr-un loc total nou, interesant, cu o bucatarie asemanatoare cu cea care mi se potriveste mie si divertisement pe gustul meu, cu clima temperata, poate usor umeda :)))...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astazi am luat contact cu un afis de campanie electorala. Culoarea de fundal: ciclam, font-urile: indraznete, poza: o doamna cu o freza naturala si care sfideaza fixativul, cadru strans si o bluza casual, sloganul: Mai mult pentru tine!  Mi-a atras atentia deoarece imi era proaspata imaginea afiselor din Bucuresti. Acelasi albastru-gri, costume negre si apretate, zambete fortate si mesaje care suna la fel de ani de zile.  Nu stiu nimic despre Frau Xulescu de pe afis insa stiu sigur ca desi stau de doar doua zile in acest oras mi-a atras atentia din prima. Si nu este vorba despre amplasamentul afisului, pentru ca langa se afla promovata si cea mai noua crema de corp si cea mai buna paine de la Billa, ci despre comunicare!!!! despre modul in care vorbesc culorile, cuvintele si imaginea.  
De fiecare data cand ceva nu functioneaza pare ca intoarcerea la baza, la acele mici ritualuri care de fiecare data functioneaza reprezinta cea mai buna solutie. O lingura de faina si brusc sosul de ingroasa, putina soda pe pata si brusc dispare, o noua frizura in cazul doamnelor si parca kilogramele in plus nu mai sunt asa de apasatoare, un dus fierbinte dupa o zi lunga si parca viata nu e mai brusc asa de grea; Cred ca fiecare are propria reteta sau ar fi bine sa isi gaseasca una :) In cazul meu pare ca o meditatie ajuta de fiecare data cand banii nu sunt suficienti, cand mintea e plina de ganduri si nu e loc de invatat, cand sarbatorile bat la usa si ne dorim sa fie totul perfect, desi stim ca nu suntem perfecti, cand se apropie un nou examen si presiunea e tot mai mare, cand desi am zis ca o sa ne spunem ce avem de spus, parca tot mai usor comunicam cand se umple paharul si ajungem la limita... Vine cu timpul, cu varsta, cu exercitiu, prin experimentat diferite solutii, dar imp...
In ultima vreme am parte de tot felul de surprize placute. De fapt, nu este o surpriza faptul ca am parte de surprize, chiar mi-am dorit acest lucru : ) Aseara cand asteptam autobuzul, m-am trezit in fata ochilor cu un autobuz condus de insusi Mos Craciun, vesel si tanar, iar autobuzul sau era foarte frumos decorat: luminite albastre, beteala in jurul barelor, jucarii prinse cu funde de scaune, globuri imprastiate peste tot, muzica si muuulta energie pozitiva si doua Craciunite (nu genul acela sexi de Craciunita, ci stilul Doamna Craciunita) care strangeau bani pentru nu stiu ce.  A fost interesant sa observ reactia oamenilor care se urcau in acest autobuz magic, care ne purta in lumea recunostintei si a bunatatii! Absolut toti au calatorit cu zambetul pe buze si au fost surprinsi intr-un mod placut si … au donat. PS: De incercat (e verificata si de mine : )) : La finalul unei zile vizualizati cum anume s-a desfasurat ziua. Dupa ce parcurgeti tot filmul si retraiti ziua ...