Treceți la conținutul principal
Cred ca toti trecem prin asta: cand ne este bine si suntem fericiti ne dorim ca si cei din jurul nostru sa fie (si uneori chiar sunt pentru ca e de ajuns ca unul sa fie si se ia si la ceilalti :))) De fapt la un moment dat ei ne intreaba ce anume am facut "de ne merge asa de bine" si vrem sa le dam si lor din ce am trait, mancat, baut, citit noi, sa le dezvaluim lucruri... Tocmai de aceea incep sa cred tot mai tare in faptul ca atragem oamenii de care avem nevoie sau ajungem in locuri in care altii au nevoie de noi... De fapt, este vorba despre legea atractiei (daca citez din cartile de specialitate) sau de a fi pe aceeasi lungime de unda, daca o zicem noi popular...:))
Cred ca m-am gandit prima data la asta dupa cateva luni de trait aici cand am avut senzatia ca poate chiar mi-am incheiat socotelile cu o tara, un oras, oameni si am o noua misiune... Pe zi ce trece imi dau seama ca aceasta noua misiune se deruleaza, iar munca mea merge inainte discret fara ca eu sa imi dau seama prea tare de asta. Oameni care ma intreaba lucruri si carora le impartasesc din experienta mea, oameni carora le daruiesc carti care pe mine m-au ajutat sa cresc sperand ca poate ii vor ajuta si pe ei... Pe scurt, simt ca sadesc si aici o samanta care candva mi-a fost sadita si mie de altii si m-a ajutat atat de mult. 
Sunt informatii la care avem acces cu totii si totusi sunt atatia oameni care nu stiu ca le-ar fi utile anume carti, filme sau discutii cu anumite persoane care inspira, oameni care sunt reticenti, oameni care vor sa se schimbe dar nu fac nimic in acest sens, oameni care fac o zi , 2, 3 si gata astepta miracolul!!!! calatoria fiind lungaaaaaa practic, toata viata noi vrand sa ne (re)gasim... 
De multe ori m-am gandit la asta si nu mi-am explicat de ce totusi informatia referitoare la cum poti sa fii mai fericit ramane totusi coagulata undeva si nu ajung toti la ea... Mi-am explicat ulterior, ca si in cazul meu, o cauti tu cand vrei sa te schimbi sau vine ea la tine cand e momentul si esti deschis sa o primesti (cum mi s-a intamplat mie dupa ce mi-a fost recomandata o carte de 3 persoane sa o primesc cand nu ma asteptam, de la cine nu ma asteptam, in timpul unei intalniri pentru job + deci a ajuns la mine!). Exemplul meu nu este o coincidenta...Primim semne tot timpul, fie ca sunt mesaje scrise pe un zid pe o strada, sms-uri de la o firma x, versuri dintrn cantec care e la radio etc... Dar daca nu traim constient nu avem cum sa receptam toate aceste mesaje pe care le primim din Univers...
De multe ori, provocarea pentru mine este "sa dau mai departe"... De pilda, cand am fost rugata sa vorbesc cu cineva despre cum anume m-am schimbat, am avut o reactie de genul: "Hmmm...Uaaa pai ce sa ii zic..." Desi stiu exact ce am facut ca sa fiu un om mai fericit, si nu pun totul pe seama cartilor, sa nu ma intelegeti gresit, nu stiu inca cum pot da mai departe asta. Stiu doar ca asa cum eu am intalnit la un moment dat un om care a fost soferul autobuzului in care eu m-am urcat pentru a ma schimba, respectiv mentora mea, poate ca si eu o sa fiu la un moment dat pentru cineva acel sofer...:)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...