Chiar daca cineva iti spune la un moment dat (in cazul meu cand am fost initiata in gradul I Reiki) "Te vei schimba! Nu o sa te recunosti si o sa faci lucruri la care nu te vei astepta nici tu nici cei din jurul tau..." Iar eu ma gandeam "Ceeeeeeeeeee anume voi face??! O sa imi schimb culoarea parului (am facut-o si pe asta :)) )?! Poate o sa incep o alta relatie (si pe asta :)) )...sau poate o sa ma intorc la regimul vegetarian (50% momentan)..." Cam asta imi trecea mie prin cap cand am fost prevenita ca ma voi schimba, in urma cu aprox. un an.
Astazi imi dau seama cata dreptate avea! Cat de mult m-am schimbat si cat de diferita este viata mea acum si cam care sunt lucrurile care conteaza pentru mine acum si cam ce sunt dispusa sa fac pentru a le obtine. Tot in urma cu aproape un an am inceput sa completez intr-un ghid, "Un an de constietizari", Lise Bourbeau. Am terminat de curand de completatat aceasta carte care te trece prin diferite teme si iti pune tot felul de intrebari care te pun pe ganduri si am rasfoit-o. Am vazut cat de mult contau pentru mine cariera, banii, proiectele si cat de inversunata eram in general si cat de putine aveam de spus despre familie, iubire, copii si altele.
Astazi lucrurile stau fix invers. As vrea sa completez in paralel si sa vad cat de evident este totul :) Ma bucur?!!! Pot spune ca da. Si imi amintesc de o discutie avuta in ultima mea perioada petrecuta la fostul job din Romania cu o persoana cunoscuta prin intermediul unui prieten, care chiar imi povestea cum pe parcursul vietii mutam focusul periodic de la cariera la familie si tot asa. Mi s-a zis de catre o persoana care ma cunoaste foarte bine ca am ars destul de repede prima mea etapa profesionala si m-am consumat destul de mult... ca sa nu ii spun burnout. Poate ca acum a venit timpul meu sa imi mut atentia catre familie si iubire in general si sa las viata profesionala uneva mai jos, lucru care nu pot spune ca ma intristeaza, ci imi ofera o lectie foarte importanta de viata. Pentru cei care ma cunosc de ceva ani, poate ca a fost un soc. Eu, dintr-o persoana foarte ambitioasa si motivata de tot ce reprezinta profesia in general, am devenit o persoana pentru care nu conteaza foarte tare ce lucreaz atata timp cat castig o anumita suma de bani si am timp pentru mine. Imi cunosc trecutul profesional si nu mi-l poate lua nimeni, nu poate sterge nimeni ce am facut si construit, nu-mi poate dilua nimeni informatia din cap, creativitatea si inspiratia si tot asa... Uneori imi este dor e tot ce faceam inainte, alteori nu. Acum, imi place sa zic ca sunt platita in x% bani si z% timp :))) si pot spune ca am mai mult timp pentru mine decat in alta perioada a vietii mele.
Revenind la lectia pe care o invat avand o munca necalificata (lucru pe care l-am auzit in prima zi traita in Graz; o tipa cu care m-am imprietenit in tren mi-a zis ca poate in primul an o sa curat geamuri dar dupa...cine stie...o sa am un job mai bun), pot spune ca ma gandesc de doua ori cand ma uit la o persoana care da cu mopul.. Nu ii stiu povestea asa cum nici ea nu mi-o stie pe a mea, nu stiu cat a studiat si unde si de ce a ales astazi sa dea cu mopul, nu stiu de ce locuieste in tara asta si nu in alta, daca o face pentru barbatul iubit sau pentru ca aici a pus degetul pe harta si a avut curaj sa plece dintr-un alt loc.. Sunt o multime de oameni minunati care au ales, iar alegerile lor poate ca nu sunt intelese de cei din jur. Tot ce pot spune este ca indiferent de job-urile pe care le au, la un birou sau undeva curatand ceva, toti au vise si talente si pasiuni, toti au venit cu entuzism intr-un loc nou si am luat-o de la zero, unii au reusit sa isi implineasca visele, altii nu, altii si le-au schimbat pe parcurs in functie de cum ei insisi s-au schimbat... Sa renuntam asadar la prejudecati si sa ne ascultam in fiecare moment al vietii :) si sa avem curaj sa alegem SA FIM FERICITI indiferent x lucruri si z factori... Daca ne dorim cu adevarat, putem sa gasim frumusete si motivatie in orice facem. Si eu am fost surprinsa :)
Astazi imi dau seama cata dreptate avea! Cat de mult m-am schimbat si cat de diferita este viata mea acum si cam care sunt lucrurile care conteaza pentru mine acum si cam ce sunt dispusa sa fac pentru a le obtine. Tot in urma cu aproape un an am inceput sa completez intr-un ghid, "Un an de constietizari", Lise Bourbeau. Am terminat de curand de completatat aceasta carte care te trece prin diferite teme si iti pune tot felul de intrebari care te pun pe ganduri si am rasfoit-o. Am vazut cat de mult contau pentru mine cariera, banii, proiectele si cat de inversunata eram in general si cat de putine aveam de spus despre familie, iubire, copii si altele.
Astazi lucrurile stau fix invers. As vrea sa completez in paralel si sa vad cat de evident este totul :) Ma bucur?!!! Pot spune ca da. Si imi amintesc de o discutie avuta in ultima mea perioada petrecuta la fostul job din Romania cu o persoana cunoscuta prin intermediul unui prieten, care chiar imi povestea cum pe parcursul vietii mutam focusul periodic de la cariera la familie si tot asa. Mi s-a zis de catre o persoana care ma cunoaste foarte bine ca am ars destul de repede prima mea etapa profesionala si m-am consumat destul de mult... ca sa nu ii spun burnout. Poate ca acum a venit timpul meu sa imi mut atentia catre familie si iubire in general si sa las viata profesionala uneva mai jos, lucru care nu pot spune ca ma intristeaza, ci imi ofera o lectie foarte importanta de viata. Pentru cei care ma cunosc de ceva ani, poate ca a fost un soc. Eu, dintr-o persoana foarte ambitioasa si motivata de tot ce reprezinta profesia in general, am devenit o persoana pentru care nu conteaza foarte tare ce lucreaz atata timp cat castig o anumita suma de bani si am timp pentru mine. Imi cunosc trecutul profesional si nu mi-l poate lua nimeni, nu poate sterge nimeni ce am facut si construit, nu-mi poate dilua nimeni informatia din cap, creativitatea si inspiratia si tot asa... Uneori imi este dor e tot ce faceam inainte, alteori nu. Acum, imi place sa zic ca sunt platita in x% bani si z% timp :))) si pot spune ca am mai mult timp pentru mine decat in alta perioada a vietii mele.
Revenind la lectia pe care o invat avand o munca necalificata (lucru pe care l-am auzit in prima zi traita in Graz; o tipa cu care m-am imprietenit in tren mi-a zis ca poate in primul an o sa curat geamuri dar dupa...cine stie...o sa am un job mai bun), pot spune ca ma gandesc de doua ori cand ma uit la o persoana care da cu mopul.. Nu ii stiu povestea asa cum nici ea nu mi-o stie pe a mea, nu stiu cat a studiat si unde si de ce a ales astazi sa dea cu mopul, nu stiu de ce locuieste in tara asta si nu in alta, daca o face pentru barbatul iubit sau pentru ca aici a pus degetul pe harta si a avut curaj sa plece dintr-un alt loc.. Sunt o multime de oameni minunati care au ales, iar alegerile lor poate ca nu sunt intelese de cei din jur. Tot ce pot spune este ca indiferent de job-urile pe care le au, la un birou sau undeva curatand ceva, toti au vise si talente si pasiuni, toti au venit cu entuzism intr-un loc nou si am luat-o de la zero, unii au reusit sa isi implineasca visele, altii nu, altii si le-au schimbat pe parcurs in functie de cum ei insisi s-au schimbat... Sa renuntam asadar la prejudecati si sa ne ascultam in fiecare moment al vietii :) si sa avem curaj sa alegem SA FIM FERICITI indiferent x lucruri si z factori... Daca ne dorim cu adevarat, putem sa gasim frumusete si motivatie in orice facem. Si eu am fost surprinsa :)
Comentarii