Treceți la conținutul principal
Chiar daca cineva iti spune la un moment dat (in cazul meu cand am fost initiata in gradul I Reiki) "Te vei schimba! Nu o sa te recunosti si o sa faci lucruri la care nu te vei astepta nici tu nici cei din jurul tau..." Iar eu ma gandeam "Ceeeeeeeeeee anume voi face??! O sa imi schimb culoarea parului (am facut-o si pe asta :)) )?! Poate o sa incep o alta relatie (si pe asta :)) )...sau poate o sa ma intorc la regimul vegetarian (50% momentan)..." Cam asta imi trecea mie prin cap cand am fost prevenita ca ma voi schimba, in urma cu aprox. un an.
Astazi imi dau seama cata dreptate avea! Cat de mult m-am schimbat si cat de diferita este viata mea acum si cam care sunt lucrurile care conteaza pentru mine acum si cam ce sunt dispusa sa fac pentru a le obtine. Tot in urma cu aproape un an am inceput sa completez intr-un ghid, "Un an de constietizari", Lise Bourbeau. Am terminat de curand de completatat aceasta carte  care te trece prin diferite teme si iti pune tot felul de intrebari care te pun pe ganduri si am rasfoit-o. Am vazut cat de mult contau pentru mine cariera, banii, proiectele si cat de inversunata eram in general si cat de putine aveam de spus despre familie, iubire, copii si altele. 
Astazi lucrurile stau fix invers. As vrea sa completez in paralel si sa vad cat de evident este totul :) Ma bucur?!!! Pot spune ca da. Si imi amintesc de o discutie avuta in ultima mea perioada petrecuta la fostul job din Romania cu o persoana cunoscuta prin intermediul unui prieten, care chiar imi povestea cum pe parcursul vietii mutam focusul periodic de la cariera la familie si tot asa. Mi s-a zis de catre o persoana care ma cunoaste foarte bine ca am ars destul de repede prima mea etapa profesionala si m-am consumat destul de mult... ca sa nu ii spun burnout. Poate ca acum a venit timpul meu sa imi mut atentia catre familie si iubire in general si sa las viata profesionala uneva mai jos, lucru care nu pot spune ca ma intristeaza, ci imi ofera o lectie foarte importanta de viata. Pentru cei care ma cunosc de ceva ani, poate ca a fost un soc. Eu, dintr-o persoana foarte ambitioasa si motivata de tot ce reprezinta profesia in general, am devenit o persoana pentru care nu conteaza foarte tare ce lucreaz atata timp cat castig o anumita suma de bani si am timp pentru mine. Imi cunosc trecutul profesional si nu mi-l poate lua nimeni, nu poate sterge nimeni ce am facut si construit, nu-mi poate dilua nimeni informatia din cap, creativitatea si inspiratia si tot asa... Uneori imi este dor e tot ce faceam inainte, alteori nu. Acum, imi place sa zic ca sunt platita in x% bani si z% timp :))) si pot spune ca am mai mult timp pentru mine decat in alta perioada a vietii mele. 
Revenind la lectia pe care o invat avand o munca necalificata (lucru pe care l-am auzit in prima zi traita in Graz; o tipa cu care m-am imprietenit in tren mi-a zis ca poate in primul an o sa curat geamuri dar dupa...cine stie...o sa am un job mai bun), pot spune ca ma gandesc de doua ori cand ma uit la o persoana care da cu mopul.. Nu ii stiu povestea asa cum nici ea nu mi-o stie pe a mea, nu stiu cat a studiat si unde si de ce a ales astazi sa dea cu mopul, nu stiu de ce locuieste in tara asta si nu in alta, daca o face pentru barbatul iubit sau pentru ca aici a pus degetul pe harta si a avut curaj sa plece dintr-un alt loc.. Sunt o multime de oameni minunati care au ales, iar alegerile lor poate ca nu sunt intelese de cei din jur. Tot ce pot spune este ca indiferent de job-urile pe care le au, la un birou sau undeva curatand ceva, toti au vise si talente si pasiuni, toti au venit cu entuzism intr-un loc nou si am luat-o de la zero, unii au reusit sa isi implineasca visele, altii nu, altii si le-au schimbat pe parcurs in functie de cum ei insisi s-au schimbat... Sa renuntam asadar la prejudecati si sa ne ascultam in fiecare moment al vietii :) si sa avem curaj sa alegem SA FIM FERICITI indiferent x lucruri si z factori... Daca ne dorim cu adevarat, putem sa gasim frumusete si motivatie in orice facem. Si eu am fost surprinsa :) 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...