Treceți la conținutul principal
Astazi sunt fericita, pur si simplu fericita!!! Motivele nu sunt foarte spectaculoase, insa indeajuns de importante pentru mine. De fapt sunt niste mici roade ale celor mai recente lucruri citite si descoperite: "cu cat daruiesti mai mult, cu atat o sa primesti mai mult" si nu ma refer doar la bani ci la gesturi, vorbe bune, ganduri frumoase, o mana de ajutor etc.... Astazi parca tot ce am daruit in ultima perioada s-a intors catre mine, iar eu m-am lasat "umpluta" cu toate acestea. Energia pe care o ai cand reusesti ceva ce nu credeai ca vei putea face vreodata sau cand vezi ca fiecare gest si efort depus conteaza si se transforma intr-o buna zi intr-o fabuloasa constructie sau... simplul fapt ca in locul sentimentelor negative te lasi purtat de rasete, bucurie si intelegere te ajuta sa iesi din toate situatiile mult mai usor si sa primesti la randul tau de la ceilalti: bucurie!!! 
Am selectat un paragraf frumos care sper ca sa va fie la fel de util pe cat mi-a fost mie: "Sarcina ta este sa iubesti cat mai mult in fiecare zi. Daca esti capabil sa iubesti astazi tot ce iti iese in cale, daca vei cauta numai lucrurile care iti plac si daca te vei darui in totalitate sentimentului iubirii, intorcand in acelasi timp spatele lucrurilor care nu iti sunt pe plac, ziua de maine iti va aduce si mai multe motive de bucurie si de placere. Vei intra intr-o spirala ascendenta a iubirii si a fericirii."

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum