Treceți la conținutul principal
Si ca de obicei cand vreau sa citesc lucruri destepte intru pe HBR.com... Nu am fost dezamagita nici de aceasta data. Este drept ca trebuie sa sap mult printre articolele sterile despre management, dar totusi, ceva m-a inspirat si recunosc ca nu m-am gandit din acest unghi pana acum: "managers are psychologists. After all, helping people overcome their limitations to become more successful at work is at the very heart of effective management." 

In perioada in care am lucrat in Romania am interactionat cu diferite tipologii de manageri, iar eu la randul meu am fost coordonata de tot felul de manageri. Bazat pe experienta mea, clasamentul arata cam asa: 1. manageri care te inspira, electrizanti, de la care pleci motivat sa spargi muntii, care sunt autentici si nu iti vorbesc intr-un limbaj de lemn sau din carti ci iti vorbesc sincer si dau exemple reale (am avut norocul ca intalnesc cativa astfel de manageri in calitate de jurnalist_ prefer sa nu nominalizez pe cineva anume insa pot spune ca sunt cunoscuti, ies la suprafata, plutesc si sunt pe buzele multora, sunt invitati la evenimente ca speakeri, sunt apreciati in companiile in care lucreaza) si 2. manageri care traiesc, vorbesc si actioneaza din carti de management, niste personaje seci, reci si insipide, care efectiv nu stiu cum au ajuns in rolurile respective si sincer nici nu vreau sa aflu si care nu inspira, ba dimpotriva.... 
Si evident intre categoria 1 si 2 exista multe nuante de gri, mult subiectiv si reamintesc ca aceasta este strict parerea mea... 
Una peste alta si revenind la ideea desteapta din Harvard Business Review, cred ca un manager bun este si un bun psiholog. Luand in calcul toate job-urile avute si toti managerii cu care am luat contact ca angajat, doua doamne manager mi-au ramas in minte si pot spune ca m-au orientat si dezvoltat cu adevarat...si da, cunosteau foarte bine psihicul uman...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astazi am luat contact cu un afis de campanie electorala. Culoarea de fundal: ciclam, font-urile: indraznete, poza: o doamna cu o freza naturala si care sfideaza fixativul, cadru strans si o bluza casual, sloganul: Mai mult pentru tine!  Mi-a atras atentia deoarece imi era proaspata imaginea afiselor din Bucuresti. Acelasi albastru-gri, costume negre si apretate, zambete fortate si mesaje care suna la fel de ani de zile.  Nu stiu nimic despre Frau Xulescu de pe afis insa stiu sigur ca desi stau de doar doua zile in acest oras mi-a atras atentia din prima. Si nu este vorba despre amplasamentul afisului, pentru ca langa se afla promovata si cea mai noua crema de corp si cea mai buna paine de la Billa, ci despre comunicare!!!! despre modul in care vorbesc culorile, cuvintele si imaginea.  
De fiecare data cand ceva nu functioneaza pare ca intoarcerea la baza, la acele mici ritualuri care de fiecare data functioneaza reprezinta cea mai buna solutie. O lingura de faina si brusc sosul de ingroasa, putina soda pe pata si brusc dispare, o noua frizura in cazul doamnelor si parca kilogramele in plus nu mai sunt asa de apasatoare, un dus fierbinte dupa o zi lunga si parca viata nu e mai brusc asa de grea; Cred ca fiecare are propria reteta sau ar fi bine sa isi gaseasca una :) In cazul meu pare ca o meditatie ajuta de fiecare data cand banii nu sunt suficienti, cand mintea e plina de ganduri si nu e loc de invatat, cand sarbatorile bat la usa si ne dorim sa fie totul perfect, desi stim ca nu suntem perfecti, cand se apropie un nou examen si presiunea e tot mai mare, cand desi am zis ca o sa ne spunem ce avem de spus, parca tot mai usor comunicam cand se umple paharul si ajungem la limita... Vine cu timpul, cu varsta, cu exercitiu, prin experimentat diferite solutii, dar imp...
In ultima vreme am parte de tot felul de surprize placute. De fapt, nu este o surpriza faptul ca am parte de surprize, chiar mi-am dorit acest lucru : ) Aseara cand asteptam autobuzul, m-am trezit in fata ochilor cu un autobuz condus de insusi Mos Craciun, vesel si tanar, iar autobuzul sau era foarte frumos decorat: luminite albastre, beteala in jurul barelor, jucarii prinse cu funde de scaune, globuri imprastiate peste tot, muzica si muuulta energie pozitiva si doua Craciunite (nu genul acela sexi de Craciunita, ci stilul Doamna Craciunita) care strangeau bani pentru nu stiu ce.  A fost interesant sa observ reactia oamenilor care se urcau in acest autobuz magic, care ne purta in lumea recunostintei si a bunatatii! Absolut toti au calatorit cu zambetul pe buze si au fost surprinsi intr-un mod placut si … au donat. PS: De incercat (e verificata si de mine : )) : La finalul unei zile vizualizati cum anume s-a desfasurat ziua. Dupa ce parcurgeti tot filmul si retraiti ziua ...