Treceți la conținutul principal
Pentru mine este fascinant de fiecare data cand imi dau seama cat de adaptabil este OMUL si ce minune reprezinta de fapt crpul nostru, cum absolut fiecare parte, mica sau mare, conteaza! Ma minunez de asemenea de cat de repede ne obisnuim cu fericirea, iubirea, durerea, dieta, regimul, medicamentele, drogurile... Cat de repede ne putem crea noi si noi obiceiuri, trezitul la o anumita ora, mancatul la o anumita ora... Cat de repede organismul nostru "inchide fabrica" si invata ca in fiecare zi la ora X trebuie sa se odihneasca... Este atat de prietenos si iubitor cu noi in pofida faptului ca de multe ori, de foarte multe ori il ranim, facem excese, il ignoram desi ne vorbeste, ne trimite semnale prin diferite cai...intr-un final prin boli si afectiuni.... 
Am fost invatata la un moment dat sa imi apreciez fiecare parte a corpului si sa ii multumesc in fiecare zi pentru tot ajutorul pe care mi-l ofera, pentru faptul ca este sanatos si pentru ca ma ajuta sa fac atat de multe lucruri minunate... De asemenea am fost invatata sa imi ascult trupul si sa nu sar la cutia cu medicamente de fiecare data cand ma doare ceva ci sa inteleg ce anume am facut si de ce mi-a fost declansata aceasta reactie in corp... Ce vrea de fapt sa imi zica? .... 
Cred cu tarie in faptul ca avem o mare contributie la bolile de care suferim unii dintre noi prin alegerile facute in viata, modul in care traim etc...si cred de asemenea ca avem o la fel de mare putere sa ne vindecam singuri suferintele, fie ca este vorba despre cele emotionale sau cele fizice... :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...