Treceți la conținutul principal
Pentru mine este fascinant de fiecare data cand imi dau seama cat de adaptabil este OMUL si ce minune reprezinta de fapt crpul nostru, cum absolut fiecare parte, mica sau mare, conteaza! Ma minunez de asemenea de cat de repede ne obisnuim cu fericirea, iubirea, durerea, dieta, regimul, medicamentele, drogurile... Cat de repede ne putem crea noi si noi obiceiuri, trezitul la o anumita ora, mancatul la o anumita ora... Cat de repede organismul nostru "inchide fabrica" si invata ca in fiecare zi la ora X trebuie sa se odihneasca... Este atat de prietenos si iubitor cu noi in pofida faptului ca de multe ori, de foarte multe ori il ranim, facem excese, il ignoram desi ne vorbeste, ne trimite semnale prin diferite cai...intr-un final prin boli si afectiuni.... 
Am fost invatata la un moment dat sa imi apreciez fiecare parte a corpului si sa ii multumesc in fiecare zi pentru tot ajutorul pe care mi-l ofera, pentru faptul ca este sanatos si pentru ca ma ajuta sa fac atat de multe lucruri minunate... De asemenea am fost invatata sa imi ascult trupul si sa nu sar la cutia cu medicamente de fiecare data cand ma doare ceva ci sa inteleg ce anume am facut si de ce mi-a fost declansata aceasta reactie in corp... Ce vrea de fapt sa imi zica? .... 
Cred cu tarie in faptul ca avem o mare contributie la bolile de care suferim unii dintre noi prin alegerile facute in viata, modul in care traim etc...si cred de asemenea ca avem o la fel de mare putere sa ne vindecam singuri suferintele, fie ca este vorba despre cele emotionale sau cele fizice... :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum