Este pentru prima data cand traiesc intr-un oras in care am tot felul de experiente cu natura :))) Dimineata, pe la 5 asa cand unii dintre noi pornim deja catre job, in majoritatea zilelor, luna este maaaaaare si frumoasa; intr-o dimineata am fost intampinata de o brascuta care sarea pe trotuar, in alta de un iepure care trecea strada, uneori cand imi pregatesc ceaiul vad din bucatarie veverite care se catara in copaci... Apoi in apropierea jobului este un raulet pe care mai vezi din cand in cand plutind o rata :)) Apoi toti copacii astia care parca au explodat!!!!! flori albe, roz, rosii, magnolii, flori de primavara.... Am momente mai ales cand conduc catre o anumita parte a orasului, renumita pentru zona verde, cand simt ca ma ia valul si poate pierd volanul furata la propriu de peisaj!!! :)) Iar mai nou am trait experienta gradinaritului! am plantat flori, capsuni, am tuns pentru prima data iarba si ... in general am udat tot ce se poate uda chiar si cand nu e nevoie :)) Atentie! Furtunul cu pistol da dependenta :))) Este foarte frumos sa vezi de la o saptamana la alta cum a mai aparut o planta noua, o floare despre care habar nu aveai ca exista acolo.... Cred ca nu exista, pentru mine cel putin, o cale de incarcare mai potrivita decat sa stau pur si simplu si sa ma uit la ea, la natura. Prima experienta de genul acesta am avut-o cand petreceam pentru prima data foarte mult timp in natura si mi-a fost daruit Eckhart Tolle, "Linistea vorbeste" si am gasit aceasta fraza: "Uita-te la un copac, la o floare, la o planta. Lasa-ti constiinta sa se odihneasca privindu-le. Cat de linistite sunt, cat de adanc inradacinate in existenta. Da-i voie naturii sa te invete ce este linistea".
Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza... Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Comentarii